Cu ceva timp în urmă, în media socială, o inițiativă a Băncii Naționale a României (BNR) de întărire a stabilității sistemului financiar era prezentată drept un Plan B menit să asigure băncilor menținerea și, eventual, majorarea marjelor lor de profit în dauna economiei naționale. Enormitatea acestor afirmații este demonstrată, atât de termenii inițiativei, cât și de evoluții recente din sistemul financiar european, tot mai multe bănci centrale din țări non-euro semnând acorduri de obținere de lichiditate în euro cu Banca Centrală Europeană, de genul celui încheiat de autoritatea monetară din România și încriminat ca așa-zisul Plan B. Mai multe detalii în continuare.
Colecție de teorii conspiraționiste
Afirmațiile ce prezintă banca centrală din România ca promovând cu obstinație interesele băncilor private de maximizare a profiturilor lor fac parte dintr-o țesătură mai largă de teorii conspiraționiste. Ele vin în completarea fanteziei potrivit căreia persoane din instituțiile oficiale ale României au încercat să obțină retrogradarea ratingului de țară de către firma Standard&Poors (S&P), pentru a se majora marjele de dobânzi ale instituțiilor bancare[i]. Tocmai pentru că acest lucru nu s-a realizat se insinueaza că e nevoie acum de o soluție alternativă, așa-numitul Plan B.
Ce ar urmări presupusul plan?
În esență, în viziunea onirică ce ne este oferită, Planul B ar reprezinta o inițiativă intempestivă de contracarare a realității păstrării ratingului de țară de către firma S&P. El ar consta în accesarea de către BNR a sumei de 4,5 miliarde de euro de la Banca Centrală Europeană pentru “a oferi finanțare aproape gratis băncilor, pentru a finanța cel mai scump din Uniunea Europeană o economie care ar trebui să se împrumute la costuri printre cele mai mici din UE, având în vedere datoria publică încă mica (40% din PIB)”.[ii] Acest plan ar reprezenta o promisiune “către acționarii băncilor că își vor păstra marjele de profit, ba poate chiar le vor și crește în dauna bugetului de stat…”.
Ce implică în realitate inițiativa întreprinsă de BNR?
În data de 5 iulie 2020, Banca Centrală Europeană (BCE) și Banca Națională a României au anunțat printr-un comunicat de presă că cele două instituții “au convenit asupra unui aranjament în cadrul căruia se va furniza BNR lichiditate în euro, prin intermediul unei linii repo, pentru a veni în întâmpinarea posibilei apariții a unui necesar de lichiditate în euro, în contextul disfuncționalităților pieței manifestate pe fondul șocului indus de Covid-19”.
Potrivit comunicatului, în cazul unei linii repo, BCE furnizează lichiditate în euro unei bănci centrale în schimbul unei garanții de înaltă calitate denominate în aceeași monedă. Pe baza liniei repo, BNR va putea împrumuta până la 4,5 miliarde de euro de la BCE. Scadența maximă a fiecărei trageri va fi de 3 luni. Linia repo va rămâne în vigoare până la data de 31 decembrie 2020 cu posibilitate de prelungire.
Ce fac alte țări non-euro?
Operațiunile repo și cele de swap valutar[iii] sunt instrumente financiare clasice aflate în panoplia băncilor centrale, care și-au dovedit utilitatea în perioade de stress prin efectul lor stabilizator, inclusiv prin temperarea temerilor investitorilor străini. Prin obținerea de acces precauțional la fonduri în euro, băncile centrale din țări non-euro se asigură că apariția unor deficite de lichidități denominate în această monedă nu se va transforma în riscuri pentru stabilitatea sistemelor lor financiare naționale.
Din motivele enunțate mai sus, BCE a reactivat recent întelegerea privind linia de swap cu Banca Naționala a Danemarcei și a stabilit două noi linii precauționare de swap cu băncile centrale din Croația și Bulgaria (țări aflate în “anticamera” zonei euro: Mecanismul European al Ratelor de Schimb II). De asemenea, în plus față de autoritatea monetară din România, BCE a încheiat aranjamente bilaterale de linii repo cu o serie de bănci centrale din țări non-euro , cum ar fi: Banca Albaniei, Banca Serbiei și Banca Națională a Ungariei. Ultimele înscrise pe listă (care rămâne deschisă), chiar la momentul scrierii acestui articol (18 august 2020), sunt băncile centrale din Republica San Marino și Republica Macedonia de Nord.
De precizat că, pentru a lărgi accesul la facilitățile de lichiditate ale Eurosistemului, Consiliul guvernatorilor al BCE a anunțat, în data de 25 iunie 2020, înființarea unei Facilități Repo a Eurosistemului pentru Băncile Centrale (EUREP) pentru a asigura linii repo în euro pentru băncile centrale din afara zonei euro.
Evaluarea inițiativei BNR
În primul rând, inițiativa BNR de încheiere a unui aranjament pentru obținerea de lichidități în euro în caz de nevoie urmărește scopuri de stabilitate financiară, deci un obiectiv de interes public, și nu satisfacerea intereselor acționarilor băncilor private de a obține profituri cât mai mari, după cum o arată și termenii contractuali ai liniei repo. Asupra acestui ultim aspect vom reveni în rândurile următoare.
Inițiativa autorității monetare este transparentă și nu are nimic ieșit din comun, reprezentând un apel la un instrument bine stabilit în practica băncilor centrale pentru timpuri de stress potențial, dovadă că și alte țări non-euro au mers pe același drum[iv].
Daca ne referim strict la termenii aranjamentului, în ciuda celor afirmate în media socială, BNR nu a accesat efectiv finanțarea de 4,5 mld. de euro. Fiind vorba de o linie repo, aceste fonduri sunt la dispoziția BNR pentru o perioadă limitată de timp și doar în caz de nevoie. Daca nu vor apărea tensiuni deosebite pe piață, nici nu va fi necesar ca aceste resurse financiare să fie utilizate.
În ceea ce privește afirmația total anapoda că BNR va oferi finanțare aproape gratis băncilor pentru a majora astfel marjele de dobânzi ale acestor entități[v], autorul ei (un răsfățat al unor posturi de televiziune, inclusiv cea publică) ar trebui să aibă în vedere că rostul liniilor repo nu este de a înlocui finanțarea derulată în condiții normale de piață. Costul lor, mai ridicat decât cel al finanțării normale, devine atractiv doar în condiții de tensiuni pe piețe.
Concluzii
O inițiativă a BNR de consolidare a stabilității financiare, prin crearea posibilității unui acces rapid la lichiditate suplimentara în euro pentru a-și lărgi marja de manevra în a face față unor eventuale tensiuni în contextul pandemiei Covid-19, este prezentată total denaturat și în tentă conspiraționistă. În acest context, nu poți să nu te intrebi, de ce autorul afirmațiilor respective își joacă cu atâta ușurință reputația profesională?
[i] Fantezia a fost demontată, in extenso, în articolul “Teorii conspiraționiste aberante în legătură cu decizia agenției Standard&Poors privind ratingul României”, www.OpiniiBNR.ro
[ii] Și acest mit a fost desființat în articolul menționat mai sus. Orice analist serios și onest, care dorește să informeze corect opinia publică, trebuie să arate cum stă România la toate criteriile în funcție de care se stabilește un rating suveran de credit și care este scorul total final, nu doar să aleagă “cireașa de pe tort” (un criteriu favorabil).
[iii]Acordurile de swap valutar derulate de băncile centrale presupun că banca centrală ce împrumută obține moneda străină în schimbul propriei sale monede, cu promisiunea de a inversa tranzacția la o dată specificată în viitor.
[iv] De exemplu, în perioada crizei financiare globale, BCE a deschis o linie swap pentru Ungaria (în sumă de 5 miliarde EUR), în timp ce banca centrală a Elveției a procedat în mod similar pentru Ungaria și Polonia. De asemenea, băncile centrale din Danemarca și Suedia au acordat sprijin contrapartidelor lor din Estonia și Letonia. La nivel global, în timpul aceleași crize financiare, Rezerva Federală SUA a stabilit linii swap cu alte bănci centrale ca răspuns la deficitul de dolari americani experimentat de marile bănci internaționale. În martie 2020, datorită pandemiei Covid-19, au fost stabilite linii swap între Rezerva Federală și 14 bănci centrale, ce au fost suplimentate cu o facilitate repo pentru alte autorități monetare.
[v] E greu de stabilit ce se află în spatele acestei afirmații: ignoranță, rea-credință sau alt motiv?!
