În cadrul unor referiri recente din media se fac afirmaţii şi aprecieri privind obţinerea de profit de către Banca Naţională a României din ȋmprumutul de la FMI. Treptat, aceste afirmaţii au devenit acuze la adresa BNR.
În calitatea mea de analist financiar, cu atribuţii pe linia analizei şi programării financiare la nivelul Băncii Naţionale a României, am căutat argumentele susţinerii unor asemenea afirmaţii. Nu am găsit.
Pentru ȋnceput doresc să fac două clarificări legate de profitul băncii centrale, fără pretenţia de a fi exhaustive.
- Situațiile financiare ale Băncii Naționale a României, similar oricărei alte bănci centrale, sunt publicate în raportul anual. Raportul anual este prezentat Parlamentului României şi este public, putând fi accesat pe site-ul Băncii Naționale a României.
- Situațiile financiare ale Băncii Naționale a României sunt întocmite în baza standardelor contabile aplicabile băncilor centrale din UE, elaborate de Banca Centrală Europeană și sunt auditate de către firme de specialitate. În aceste situaţii se prezintă rezultatul financiar al BNR.
În consecinţă, a scrie despre profitul BNR fără a face cel puţin o referire la situaţiile ei financiare şi la rapoartele sale anuale, toate documente publice auditate de instituţii de specialitate, poate fi considerat un nonsens.
În continuare, despre profitul BNR, câteva comentarii.
Primul comentariu.
Dacă luăm ultimul raport anual al BNR (2015), publicat recent, găsim la pag. 234 contul de profit şi pierdere pentru anul încheiat la 31 decembrie 2015, comparativ cu anul anterior (2014). O simplă trecere în revistă a capitolelor de venituri şi cheltuieli reflectă sursele formării profitului.
O analiză sumară a acestor situații financiare (de exemplu, pag. 229-265 din Raportul anual 2015), permite înţelegerea modului de formare a profitului. În peste 30 de pagini din cuprinsul Raportului anual pe 2015, se explică, repet, pe baza situațiilor financiare auditate de către o entitate specializată externă băncii, rezultatul financiar şi implicit sursele de obţinere a profitului BNR. Elemente similare se regăsesc în fiecare raport anual, inclusiv pentru perioada în care s-a contractat împrumutul de la FMI. Din toate aceste analize rezultă că sursa principală a profitului BNR ȋn ultimii ani este administrarea cu succes a rezervelor internaţionale.
Contextul economico-financiar, în care BNR a administrat şi valorificat activele valutare, a fost în general unul nefavorabil, marcat recent, inclusiv de rate negative ale dobânzilor. În acest context, obţinerea profitului este o performanţă deosebită. În rezervele valutare ale BNR au intrat, într-adevăr, sumele împrumutate de la FMI. Dar acestea din urmă au reprezentat doar o parte din rezervele valutare ale BNR. A realiza profit, în general, din administrarea rezervelor valutare (provenite inclusiv dintr-un împrumut extern care a fost rambursat în întregime, împreună cu dobânda aferentă) reprezintă o performanță profesională foarte bună pentru specialiştii care lucrează direct în gestionarea rezervelor valutare.
Împrumutul de la FMI nu a avut însă ca scop obţinerea profitului.
Împrumutul de la FMI a fost necesar pentru menținerea la un nivel adecvat a rezervelor valutare ale ţării, element fundamental pentru asigurarea credibilității României pe pieţele financiare internaţionale, ceea ce a contribuit la asigurarea stabilităţii cursului de schimb şi a stabilităţii financiare a țării.
Un al doilea comentariu.
Administrarea rezervelor valutare reprezintă o activitate deosebit de complexă, realizată în condiţiile respectării unor cerinţe ferme privind asigurarea concomitentă a unui grad ridicat de lichiditate al rezervelor valutare plasate în exterior şi siguranţa activelor în care au fost plasate rezervele. Aceasta, deoarece, pe de o parte trebuie asigurată disposibilitatea în orice moment a activelor rezultate din plasarea rezervelor iar pe de altă parte trebuie evitate plasamente riscante care pot genera pierderi financiare pentru banca centrală.
În raportul anual și în alte situaţii de profil publicate de BNR se prezintă, în dinamică, situaţia rezervelor valutare ale Băncii Naționale a României (care au cuprins inclusiv sumele împrumutate de la FMI) şi se dau date despre administrarea rezervelor internaţionale (aur şi valută).
În final, un al treilea comentariu.
Obiectivul fundamental al Băncii Naționale a României îl constituie asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Îndeplinirea atribuțiilor Băncii Naționale a României presupune realizarea unui număr important de decizii şi operaţiuni în cadrul fiecăreia dintre cele patru mari componente de bază ale activității băncii (politica monetară, administrarea rezervei internaționale, emisiunea monetară și decontarea bancară). Din punct de vedere financiar, toate aceste operațiuni generează atât venituri cât și cheltuieli care cumulate, conduc la rezultatul financiar al BNR reprezentând profit sau pierdere pentru banca centrală.
Articol publicat și în Ziarul Financiar
