O propunere legislativă privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive, a fost depusă recent la Parlamentul României. Expunerea sa de motive[i] are însă deficiențe majore, fiind bazată pe un lung șir de afirmații false sau pe argumente care nu sunt relevante pentru contextul economic și social din România. Detalii în continuare.
Text nou, greșeli vechi
Noua propunere legislativă aparține unui pachet de patru acte normative supus atenției Parlamentului, pachet ce a apărut ca urmare a retragerii și restructurării unei proiect legislativ anterior privind protecția consumatorilor împotriva camătei și a altor forme de abuz de putere economică.
Retragerea proiectului inițial merită a fi salutată, întrucât reprezenta un document elaborat în disprețul limbii române. Totodată, expunerea sa de motive era plină de afirmații incorecte, ce nu rezistă la o analiză atentă. Ceea ce este scandalos, standardele limbii române, unul din cele mai importante elemente ale identității noastre naționale, s-au dovedit a fi facultative pentru autorii proiectului. De remarcat, în acest sens, absența cvasi-generalizată a diacriticelor, ceea ce a dus la ambiguități de interpretare[ii]. Prevederile normelor de tehnică legislativă ca actele normative să fie elaborate într-un limbaj clar au fost ignorate în mare măsură, nu numai prin încălcarea regulilor de ortografie și prin redactarea neglijentă (litere mâncate, dublate), ci și prin utilizarea fără explicitare de anglicisme (loop, bail-in, bail-out) pentru care există însă echivalente în limba româna. De altfel, în privința încălcării acestor norme s-a pronunțat și Consiliul Legislativ [iii].
Potrivit declarațiilor unuia din autori, proiectul inițial “anticămătarie” a fost retras în vederea îmbunătățirii sale. Din păcate, cu greu se poate constata o astfel de evoluție în privința instrumentului de prezentare și motivare a noii propuneri legislative privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive. Textul respectiv, inspirat din prevederile variantei anterioare, relevă același tip de probleme legate de nerespectarea regulilor limbii române[iv] și continuă să “vândă” aceleași opinii personale nefundamentate drept realități. De acest ultim aspect ne vom ocupa în rândurile ce urmează.
Teorii economice fanteziste
- Băncile creează bani în cantități nelimitate
Potrivit expunerii de motive, consumatorii “au fost nevoiți să suporte dobânda, ca parte a prețului tuturor bunurilor și serviciilor de consum, fiind obligați de stat, în plus, să suporte costul împrumuturilor publice și pierderile provocate de iresponsabilitatea cu care băncile au creat bani-datorie în cantități nelimitate (prin proceduri de bail-out sau de bail-in).”
România este una dintre puținele țări ale Uniunii Europene unde băncile nu au fost recapitalizate cu fonduri bugetare (bail-out) pentru a face față recentei crize financiare globale. Totodată, până în prezent, în țara noastră nu s-au derulat operațiuni de recapitalizare internă (bail-in). Prin urmare, care este relevanța pentru cetățenii români a argumentației de mai sus a inițiatorului ce se referă la pierderi provocate de bănci? Cum se aplică ea la realitățile din România?
Cireașa de pe tort este însă teza FALSĂ susținută de către autorii inițiativei legislative cum că băncile creează iresponsabil bani în cantități nelimitate. În realitate, creația monetara a băncilor nu este fără limite și în această privință există consens în teoria economică. Netemeinicia tezei incluse în instrumentul de prezentare și motivare al inițiativei legislative împotriva dobânzilor excesive este demonstrată de cele două texte ce sunt prezentate în continuare.
În documentul “Creația monetară într-o economie modernă”, publicat în Buletinul trimestrial 2014/Trim. 1 al Băncii Angliei, se arată că: “Deși băncile comerciale creează bani prin acordarea de împrumuturi, ele nu pot face asta în mod liber, fără limită (sublinierea noastră). Băncile sunt limitate în cât de mult pot împrumuta, dacă ele doresc să rămână profitabile într-un sistem bancar competitiv. De asemenea, reglementările prudențiale acționează ca o constrângere asupra activităților băncilor, cu scopul de a menține reziliența sistemului financiar. Iar gospodăriile și firmele, care primesc banii creați prin noi împrumuturi, pot întreprinde acțiuni care afectează stocul de bani: ele pot “distruge” repede banii, de exemplu aceștia fiind utilizați pentru plata datoriilor lor existente”.
În același sens, în articolul “Rolul băncilor, non-băncilor și al băncii centrale în procesul de creație monetară”, publicat în Raportul lunar al Deutsche Bundesbank, aprilie 2017, se subliniază următoarele: “Sistemul băncilor comerciale poate avea abilitatea de a crea bani, dar aceasta nu înseamnă că băncile pot crește oferta de bani și de credit fără constrângeri. Acordarea de împrumuturi și creația monetară sunt limitate (sublinierea noastră) de interacțiunea sistemului bancar cu non-băncile și banca centrală, de către autoritățile de reglementare și nu în ultimul rând de interesul inerent al băncilor în maximizarea profiturilor.”
- Dobânda (excesivă) adaugă bani suplimentari/parazitari la masa monetară
Expunerea de motive precizează că “dobânda excesivă adaugă bani parazitari la masa monetară generând instabilitate monetară, reducerea artificială a puterii de cumpărare a monedei naționale..”. Cum să nu impresionezi “jurații”, cu un asemenea argument. Problema este că dobânda (excesivă)[v] nu adaugă bani la masa monetară. Întradevăr, băncile creează bani atunci când acordă credite, prin deschiderea unui cont de depozit la vedere pentru persoana care împrumută. Într-o astfel de situație, o bancă va înregistra în activul bilanțului său o creanță asupra clientului (creditul) și în pasivul său un depozit de valoare echivalentă, acesta din urma reprezentând bani. Clientul băncii va putea apoi încasa depozitul sub formă de numerar (cash) sau îl va transfera la o altă bancă făcând o plată. În cazul dobânzii, banca va înregistra în activ o creanță asupra clientului și în pasiv un venit al său. De reținut însă că masa monetară, indiferent prin ce agregat monetar este măsurată, reprezintă un set selectat de pasive (obligații) ale băncilor și ale altorinstituțiifinanciare cu caracteristici apropiate, deținute față de sectorul non-bancar.
Și cum se potrivește afirmația de mai sus privind banii suplimentari cu ceea ce precizează chiar autorii propunerii legislative în expunerea de motive a acesteia, și anume că “dobânda excesivă determină un volum scăzut de creditare”? Dacă “creditele fac depozitele” (așa cum arată o expresie celebră), rezultă că unui volum mai redus de creditare îi vor corespunde depozite de o valoare mai mică, deci și o masă monetară mai mică (bani mai puțini). Deci, este exact invers!
Profund, profund “originală” este și teoria cuprinsă în expunerea de motive că dobânda excesivă impusă populației “poate determina majorarea dobânzilor la împrumuturile publice, prin efect de levier”. Mare păcat că autorii nu dezvoltă mai mult ce este cu acest efect de levier!?
Legiferăm pentru cetățenii americani/de aiurea sau pentru cei români?
Proiectul de act normativ analizat va avea fără îndoială influențe semnificative asupra mediului economic și social din România. În acest context, este normal să fie generate asteptări ca un studiu serios de impact să însoțească propunerea legislativă (n.n. – acesta nu există) sau măcar ca expunerea de motive să surprindă realitățile din România. Ceea ce contrariază este faptul că, de multe ori, inițiatorul proiectului legislativ oferă argumente preluate din diferite surse (mai mult sau mai puțin credibile) de pe Internet care se referă la contextul economico-financiar global sau din țări dezvoltate individuale, cu o altă structură financiară decât cea a țării noastre. Ce sens are să dezvolți subiectul financiarizării, al hipertrofierii sistemului financiar într-o economie, când în România intermedierea financiară este relativ scazută.
Mai mult, există situația în care sursa indicată nu abordează subiectele respective, așa cum afirmă inițiatorul. În alte cazuri, inițiatorul modifică substanțial, în viziune proprie, mesajul textelor la care face referire. De exemplu, în expunerea de motive regăsim următorul text: “Din studii recente rezultă ca cca. 46% din prețul tuturor produselor și serviciilor care circuă (sic!) pe piață înseamnă costuri generate de dobânzile bancare”. Consultarea sursei indicate[vi] nu a dus însă la identificarea vreunei referiri explicite referitoare la costurile generate de dobânzile bancare.
Aceeași sursă este indicată pentru următoarea afirmație: “Doar 15% din creditele acordate finanteaza economia (accentul fiind pus, chiar și în aceste conditii minimale, pe construcția de case și pe cumpărarea de masini, restul de 85% fiind “rulat” într-un interminabil loop (sic!) al schimburilor de riscuri în interiorul unui minuscul grup de creditori financiari și brokeri care dețin 99% din averile (si datoriile) lumii”. Consultarea articolului indicat arată că inițiatorul prezintă distorsionat mesajul textului inițial. În forma sa originară, textul este după cum urmează: “Numai aproximativ 15% din banii ce provin de la instituții financiare ajung în investiții productive”, spune Rana Foroochar. Restul se mișcă într-un cerc financiar închis, prin cumpărarea și vânzarea activelor existente, cum ar fi imobile, acțiuni și obligțiuni”. Deci e vorba de investiții productive (“business investment”) și nu de cumpărarea de autovehicule (de către populație). Și de unde apare referirea la minusculul grup de creditori financiari care dețin 99% din averile lumii? În articolul Ranei Foroohar[vii], la care se referă textul citat, se face doar următoarea afirmație relevantă pentru subiectul discutat: “Este un ciclu care sporește inegalitatea, întrucât sfertul de la vârf al populației are în proprietate vasta majoritate a acestor active…”.
Opinii personale în loc de realități
- Afirmație FALSĂ: raportul a fost însușit oficial de Comisia Europeană
În expunerea de motive se mai arată că “Un raport din 2010 al unei comisii de experți, însușit oficial de Comisia Europeană, reține că, in genere, în Europa (nu și în România), dobanzile anuale efective sunt plafonate”. Adevarul este că raportul în cauză (raportul IIF/ZEW) nu a fost însușit oficial de Comisia Europeană, nota legală (“legal disclaimer”) a acestuia precizând că: ”Opiniile exprimate în acest studiu sunt opiniile contractorilor și subcontractorilor și nu cele ale Comisiei Europene”. De asemenea, să reținem că sintagma “în genere”, care are sensul că este vorba de ceva ce este comun tuturor (sau marii majorități) nu este folosită corect. Raportul analizat arată ca există o situație relativ echilibrată: 13 state membre ale Uniunii Europene nu au implementat limite de dobânzi, în timp ce 14 state au anumite forme de plafoane (nu neapărat legate de dobânda anuală efectivă (DAE)).
- Mandatul comisiei ZEW/IIF este prezentat denaturat
Potrivit expunerii de motive, comisia de experți IIF/ZEW a fost numită pentru “a analiza efectele nocive asupra economiei și societății ale dobânzilor cămătărești”.
În realitate, obiectivele studiului încredințat comisiei de experți sunt mult mai largi și echilibrate, și anume de a lărgi cunoașterea de către Comisia Europeană a restricțiilor asupra ratelor de dobândă existente în statele membre și de a ajuta această instituție să formuleze o evaluare a impactului economic, financiar și social al acestor restricții asupra grupurilor identificate de persoane interesate (n.n. stakeholders) și asupra funcționării pieței unice.
În anexa nr. II a studiului se precizează că “obiectivul declarat privind aplicarea restricțiilor asupra ratelor dobânzii de un număr de state membre este protejarea împrumutaților față de costurile exorbitante impuse de imprumutători care ar putea face rambursarea împrumuturilor dificilă sau imposibilă pentru câțiva dintre aceștia”. În continuare, Comisia Europeană subliniează însă următoarele:
“Totusi, existența restricțiilor asupra ratelor de dobândă poate constitui un impediment în calea inovării de noi produse, a diversității produselor și a activității transfrontieră a împrumutătorilor. Anumite produse… ar putea deveni mult mai dificil de vândut având în vedere că ele sunt bazate pe dobânzi compuse. În plus, anumiți imprumutați cu profile ridicate de risc, incluzând multe persoane ce lucrează pe cont propriu și întreprinderi mici și mijlocii ar putea fi teoretic împiedicate de a avea acces la credit, întrucât creditorii nu au posibilitatea de a le aplica rate bazate pe risc deoarece ar depăși plafonul de dobândă.
Mai mult, existența restrictiilor privind ratele dobânzii în unele State Membre ar putea teoretic să descurajeze împrumutătorii din alte State Membre să-și ofere serviciile în acele țări. Rezultă că restricțiile privind ratele de dobânda pot deci, cel puțin în teorie, să limiteze gama de clienti serviți, alegerile consumatorilor și activitatea transfrontalieră.
Prin urmare, restricțiile asupra ratelor de dobândă ar putea avea impact negativ asupra firmelor, piețelor de credit însăși și unor interese economice mult mai largi”.
- O altă afirmație FALSĂ: experții Comisiei Europene au luat poziție împotriva OG nr. 9/2000
Expunerea de motive precizează că ‘Începand cu anul 2000, când s-a emis OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale s-a renunțat în mod nejustificat la principiul plafonării dobânzilor în beneficiul debitorilor persoane fizice. Această decizie greșită de politică economică și monetară a determinat reluarea practicilor de exploatare a debitorilor și a subminat eforturile de relansare a economiei naționale”. Autorii propunerii legislative, în nota de subsol nr. 8 a expunerii de motive, atribuie constatarea mai sus citată unei comisii de experți numiți de CE.
În realitate, comisia de experți nu a facut un astfel de comentariu. În raportul IFF/ZEW- Final report on interest rate restrictions in the EU, la pagina 82, se arată următoarele: “Această decizie de a exclude băncile și alți împrumutători de la aplicarea unui plafon legal a fost criticată (“has been criticized”) pe motivul că creditele excesiv de scumpe ar putea fi utilizate pentru a exploata debitorii și ar putea afecta relansarea economiei naționale” Deci nu avem de a face cu o constatare a comisiei de experti, aceasta neasumându-și o poziție proprie. Mai mult, din formularea frazei rezultă doar posibilitatea unor efecte negative.
Ce reactie poti avea față de acest fenomen al opiniilor personale vândute ca realități? Pot întelege că autorii propunerii legislative încearcă să tragă spuza pe turta lor, dar nici chiar așa!
Un test de verificare a credulității românilor?
În expunerea de motive se regăsește precizarea următoare: “Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat recent că dobânzile din contractele de credit trebuie plafonate la nivelul celor obișnuite, iar dobânzile moratorii (penalitătile de întarziere) excesive trebuie eliminate din contract”. Precizarea este, în fapt, o preluare, cuvânt cu cuvânt, a unei poziții exprimate de avocatul Gheorghe Piperea pe contul său de Facebook și preluată la vremea respectivă de mass media românească.
Afirmatia este FALSĂ. Opinia avocatului preluată în inițiativa legislativă nu reflectă corect decizia judecătorilor europeni și e ilogică pe alocuri. Hotărârea CJUE se referă doar la validitatea doctrinei Tribunalului Suprem din Spania în privința caracterului abuziv al dobânzilor moratorii (penalizatoare) și nu are nicio legătură cu vreun regim de plafonare a dobânzilor obișnuite stabilite prin contractele de împrumut.
Afirmația a fost demontată, in extenso, într-un articol publicat, cu ceva timp în urmă, pe site-ul Opinii BNR: “Să prezentăm corect conținutul hotărârii CJUE privind cesiunea creditelor și dobânzile moratorii”.
Articolul publicat pe blogul băncii centrale arată următoarele: “Nu se precizează însă de care dobânzi este vorba: de cele remuneratorii (n.n. obișnuite) sau de cele moratorii (penalizatoare). Dacă se au în vedere cele obișnuite și se face calificarea respectivă ne vom afla în fața unei situații ilogice cu iz tautologic : dobânzile [n.n. obișnuite] din contracte trebuie plafonate la nivelul celor obișnuite” Dacă e vorba de dobânzile moratorii, trebuie arătat că CJUE nu a confirmat ca acestea să fie la nivelul celor obișnuite. În cazul Spaniei, ele pot depăși cu cel mult două puncte procentuale dobânzile obișnuite, fără a fi abuzive. Probabil pentru autorul opiniei analizate dobânzile obișnuite sunt dobânzile medii ale pieței, de unde ar rezulta că dobânzile din contractele de credit trebuie plafonate la această referință. Această interpretare s-ar dori poate a fi un argument în favoarea inițiativei legislative din România privind plafonarea costurilor creditelor bancare. Interpretarea respectivă nu poate fi însă luata în considerare, din hotărârea CJUE rezultând că prin dobânzi obișnuite trebuie să se înțeleagă dobânzile remuneratorii stabilite în contractele de împrumut”.
Îmi este greu să înteleg de ce se pune din nou în circulație o afirmatie FALSĂ, în ciuda faptului că aceasta a fost demontată public. Se fie oare românii considerați creduli?
Concluzii
Textul expunerii de motive conține numeroase AFIRMAȚII FALSE și nu respectă întotdeauna regulile de scriere ale limbii române. În acest context, din respect față de COLEGII PARLAMENTARI, PUBLICUL LARG și nu în ultimul rând față de ADEVĂR, este necesar să fie aduse CORECȚII importante expunerii de motive, cu luarea în considerare a celor aratate mai sus în prezentul articol[viii].
[i] Pentru a preveni interpretări răuvoitoare, autorul articolului sublinieazăcă nu se pronunță împotriva sau în favoarea soluțiilor propuse în proiectul de act normativ la care se face referire. Obiectivul său este să atragă atenția asupra faptului că în vederea promovarii proiectului legislativ, autoriii acestuia recurg frecvent la afirmații neintemeiate și la teorii economice fanteziste. Deci nu e vorba de Ce? ci de Cum?. Totodată, autorul menționează că articolul reflectă opiniile sale personale, care nu pot fi considerate poziția oficială a Băncii Naționale a României.
[ii] De exemplu, nu e clar dacă “de plasa de siguranta sociala trebuie sa beneficieze cetatenii romani” sau cetățenii români.
[iii] Consiliul legislativ a atras atentia asupra ignorării dispozițiilor legale respective în avizul său negativ legat de propunerea legislativă privind protecția consumatorilor împotriva camătei și a altor forme de abuz de putere economică. Această instituție a subliniat următoarele: “La redactarea proiectului trebuiau avute în vedere și prevederile art. 8 alin (4) din legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora “textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor””.
[iv] De exemplu, claritatea limbajului expunerii de motive este afectată de redactarea neglijentă a textului. Ce poți înțelege din sintagmele următoare: “Societatea pierde din … sentimental inutilității sociale”, “un interminabilă buclă a minciunii”, “o valoare estimate”, “ețecurilor de creditare”, “rebutori contractuale”, “comisii de experți numiti ce CE”? Sau ce părere poți avea față de exprimări de genul: “utilizeaza fara retinere conceptul de “camatarie”, fara retinere” sau “Asadar, Aceasta notiune juridică…”.
[v]În aceeași expunere de motive, ce se inspiră din articole publicate în timp de dl. avocat Piperea, întâlnim și afirmația că “dobânda în sine adaugă bani suplimentari la masa monetară”. Deci nu dobânda excesivă ci dobânda în sine (indiferent de nivel). Autorii proiectului de lege ar trebui să se hotărască odată în legatură cu acest aspect.
[vi] Sursa indicata este Tim O”Really, It’s time to rewrite the rules of our economy, http//evonomics.com/rewrite –the-rules –of-the-economy-tim-oreilly.
[vii] Rana Foroohar, The Economy’s Greatest Illness: The Rise of Unproductive Finance, http://evonomics.com/financialization-hidden-illness-rana-foorohar/
[viii]Autorii propunerii legislative privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive nu ar fi la o primă experiență de acest gen. Trebuie precizat că observațiile noastre din articolul: “Inițiativa legislativă privind protecția consumatorilor împotriva cametei: procente sau puncte procentuale?, publicat pe site-ul Opinii BNR, au avut ecou, în noua variantă a propunerii legislative fiind înlăturată confuzia făcută anterior între procente și puncte procentuale.
