Modelele de echilibru general dinamic şi stocastic (abreviere engl. DSGE) au cunoscut o dezvoltare accelerată în ultimul deceniu comparativ cu modelele semi-structurale și macro-econometrice. La acest avans a contribuit coerența teoretică sporită a acestui tip de modele, cu fundamente microeconomice şi robuste la critica lui Lucas. În plus, construcţia lor are la bază o arhitectură relativ mai flexibilă, oferind posibilități de dezvoltare pentru a răspunde la probleme specifice (ex. identificarea surselor fluctuațiilor economice). Nu în ultimul rând, dezvoltarea lor a beneficiat de îmbunătățirea tehnicilor de modelare și estimare (teorie economică, progres computațional, econometrie bayesiană).
În lucrarea realizată împreună cu colegii mei din cadrul Direcţiei Modelare şi Prognoze Macroeconomice, Valeriu Nalban şi Cristian Bulete, am dezvoltat un model DSGE care conţine o serie de caracteristici specifice economiilor emergente, implicit şi României. Astfel, modelul de natură neo-keynesistă pentru o economie mică şi deschisă, augmentat cu fricţiuni financiare şi pe piaţa muncii, dezvoltat de Christiano, Trabandt şi Walentin (2011), a fost completat cu următoarele caracteristici:
- Petrolul ca factor de producţie a bunurilor intermediare domestice;
- Dezagregarea ratei inflaţiei IPC în sub-componente;
- Derivarea de măsuri pentru volumul şi deflatorul PIB consistente cu sistemul conturilor naţionale;
- Includerea în model a balanţei veniturilor secundare (transferurilor curente private);
- Model semi-structural pentru sectorul extern (economia zonei euro şi economia SUA, ultima ca proxy pentru restul lumii), replicând structura pe valute a comerţului internaţional cu bunuri şi servicii al României (aprox. 75% în EUR şi 25% în USD pentru perioada 2005Q3-2014Q3);
- Euroizare parţială a creditului acordat firmelor – aproximativ 45% pentru perioada analizată.
În cadrul prezentării efectuate cu ocazia Colocviilor de Politică Monetară în data de 21 mai 2015, am insistat asupra unor rezultate preliminare obţinute pe baza estimării modelului pentru România, utilizând serii de date aferente perioadei 2005Q3-2014Q3, derivate în principal din încorporarea în cadrul modelului a ultimelor două caracteristici menţionate mai sus.
Primul rezultat vizează efectul de bilanţ (balance sheet effect), indus de prezenţa în cadrul modelului a fenomenului de euroizare (parţială) [1]. Cuantificarea importanţei acestui efect a fost ilustrată prin prezentarea evoluţiei deviaţiei de la echilibru a principalelor variabile ca urmare a unui şoc temporar aplicat asupra primei de risc suveran.
Care era răspunsul aşteptat la nivelul PIB ca urmare a unui astfel de şoc în modelele similare dezvoltate pentru economiile mature şi în care fenomenul de euroizare/dolarizare lipseşte?
Răspunsul: o depreciere a monedei domestice indusă de creşterea primei de risc conduce în general la o creştere a PIB real, ca urmare a aportului indus de avansul exporturilor nete. Tovar (2009) remarcă însă că “in modelling EMEs, mechanisms need to be included allowing currency devaluations to have a potential contractionary role.”
Astfel, în cazul modelului estimat pentru România, datorită prezenţei fenomenului de euroizare introdus doar la nivelul firmelor, efectul pozitiv asupra PIB indus de deprecierea monedei naţionale ca urmare a creşterii primei de risc este inferior efectului de bilanţ cu impact negativ asupra PIB.
În consecinţă, PIB real scade sub echilibru în urma unui şoc aplicat primei de risc suveran. Astfel, pentru o economie emergentă, efectele de bilanţ induse de prezenţa unui anume grad de euroizare trebuie să beneficieze de o atenţie sporită din partea politicii monetare, inclusiv prin prisma potenţialelor efecte asupra stabilităţii financiare.
Al doilea rezultat prezentat cuantifică importanţa şocurilor asupra primei de risc suveran în explicarea evoluţiei principalelor variabile macroeconomice.
Situarea primei de risc la un nivel inferior echilibrului în perioada de boom economic a alimentat creşterea PIB, a investiţiilor şi aprecierea monedei domestice, având de asemenea un efect dezinflaţionist prin intermediul preţurilor de import.
Pe parcursul crizei economice însă, situarea primei de risc peste nivelul de echilibru a generat efecte contrare celor menţionate anterior. Astfel, evoluţia primei de risc a accentuat atât avansul, cât şi declinul economiei în perioada de criză.
Nu în ultimul rând, modelul dezvoltat facilitează simularea unor scenarii complexe, cum ar fi o evoluţie divergentă a politicilor monetare în SUA şi zona euro, aşteptată a se concretiza în trimestrele viitoare, când Fed va creşte rata dobânzii, iar BCE va practica în continuare o politică monetară acomodativă prin intermediul programului de relaxare cantitativă.
Dată fiind structura sectorului extern modelat, comerţul internaţional cu bunuri şi servicii se desfăşoară în euro (75%) şi dolari (25%). Tranzacţiile financiare în monedă străină însă sunt derulate doar în euro (45% grad de euroizare).
Astfel, un şoc extern are efecte directe prin canalul exporturilor nete, însă dacă şocul provine din zona Euro, acesta produce influenţe directe suplimentare prin intermediul efectului de bilanţ, iar acest impact este cu atât mai mare cu cât economia domestică este mai euroizată. În cazul scenariului menţionat (relaxare a politicii monetare în zona Euro şi creşterea ratei dobânzii în SUA), modelul prevede o creştere a economiei domestice, ca urmare a impactului favorabil determinat de aprecierea leului asupra antreprenorilor care se finanţează în euro. În cazul economiilor emergente care au dolarul drept monedă străină dominantă pe piaţa financiară, rezultatul ar fi opus. Astfel, inovaţiile produse în mediul extern au efecte diferite, în funcţie de economia de proveninţă, de valuta dominantă pe piaţa financiară domestică, şi de gradul de euroizare/dolarizare.
Referitor la raportul dintre modelele ştiinţifice şi realitatea modelată de acestea, Box (1979) menţiona: “Is the model true?”. If “truth” is to be the “whole truth” the answer must be “No”. The only question of interest is “Is the model illuminating and useful?“. Acestea au fost şi principiile care ne-au ghidat şi pe care am încercat să le respectăm în demersul nostru.
Referinţe
- Box, George E. P., 1979. “Robustness in the strategy of scientific model building”, in Launer, R. L., Wilkinson, G. N., Robustness in Statistics, Academic Press, pages 201–236.
- Christiano, Lawrence J. & Trabandt, Mathias & Walentin, Karl, 2011. “Introducing financial frictions and unemployment into a small open economy model,” Journal of Economic Dynamics and Control, Elsevier, vol. 35(12), pages 1999-2041.
- Copaciu, Mihai & Nalban, Valeriu & Bulete, Cristian, 2015. “R.E.M. 2.0 – An estimated DSGE model for Romania”, manuscript.
- Tovar, Camilo Ernesto, 2009.”DSGE Models and Central Banks,” Economics – The Open-Access, Open-Assessment E-Journal, Kiel Institute for the World Economy, vol. 3, pages 1-31.
- Yeyati, Eduardo Levy, 2005. “Financial Dollarisation: Evaluating The Consequences,” Business School Working Papers, Universidad Torcuato Di Tella.
- Yeyati, Eduardo Levy & Sturzenegger, Federico, 2002. “Dollarization: Debates and Policy Alternatives”, MIT Press.
[1] Influenţa fenomenului de dolarizare/ euroizare asupra politicii monetare în cadrul economiilor emergente reprezintă un subiect des abordat în cercetarea economică. Consecinţele prezenţei fenomenului de dolarizare sunt investigate în Yeyati (2005). O analiză substanţial mai detaliată este prezentată în Yeyati & Sturzenegger (2002). ↑
