Numeroși economiști de marcă din întreaga lume militează pentru un răspuns rapid și de substanță pentru a se face față sfidărilor impuse de criza Covid19. Totodată, ei se apleacă și asupra aspectelor unei noi ordini economice în perioada post-criză. Mai jos sunt redate, în sinteză, meditațiile a trei cunoscuți economiști europeni în această privință.
Jacques de Larosière[i], președintele onorific al Eurofi, în nota intitulată “Reflecții asupra sănătății și crizei financiare”, publicată pe site-ul web al acestui forum de reflecție european, consideră că economia globală se confruntă cu o situație gravă (unele estimări făcând referire la o creștere economică negativă de 5% sau mai mult în anul 2020) și cu incertitudini în privința duratei sale, ceea ce trebuie să conducă comunitatea internațională să fie pregătită pentru un șoc economic foarte puternic.
Dl Larosière subliniază că măsurile ce au fost introduse într-o primă etapă (asigurare de lichiditate băncilor, scheme de garanții guvernamentale pentru împrumuturi către firmele afectate, amânări de plăți pentru împrumuturi, contribuții la asigurări sociale, impozite etc.) sunt corecte, dar unele dintre ele vor fi foarte costisitoare pentru finanțele publice. Toate acestea într-un moment când “marja de manevră în domeniul bugetar și monetar este foarte limitată, din cauza gestiunii inadecvate în perioada ce a urmat crizei financiare din 2008 din partea unui număr de state”. Dar în acest moment, potrivit opiniei dlui Larosière, nu este altă alegere: “este necesar să se întreprindă acțiuni în ciuda mediului economic slab, care este destinat să se deterioreze în continuare”.
Dl Larosière subliniază însă că procesul trebuie ținut în limite raționale. Pentru domnia sa, situația prezentă nu justifică “bani din elicopter”, întrucât într-o criză de sănătate ca cea actuală, în care se practică izolarea populației, prioritatea nu pare să fie acordarea de subsidii monetare consumatorilor, care fac cumpărături cu dificultate, ci cea de a permite firmelor să supraviețuiască prin intermediul creditului. Această prioritate se poate realiza prin apel la instrumente diverse, cum ar fi: împrumuturi directe de la instituții financiare, scheme de garanții guvernamentale pentru împrumuturi, prelungirea scadențelor și, dacă va fi necesar, conversia împrumuturilor ce nu mai pot fi rambursate în capital subscris de autoritățile publice. Reprezentantul Eurofi consideră că astfel de măsuri “ar fi un mod mult mai eficient decât utilizarea banilor din elicopter și ar contribui la o redresare mai sănătoasă și mai rapidă a firmelor cu o bază de capital suficientă”.
Pentru dl Larosière, “ideea că statele pot indemniza orice prin expunerea bilanțurilor lor este, din nefericire, în parte, o iluzie”. Extinderea expunerii unor state, care deja au datorii importante, va conduce la problema sustenabilității deficitelor, cu excepția cazului în care ele ar fi monetizate, dar aceasta va afecta stabilitatea și încrederea în monedă.
Dl Larosière atrage atenția că “adevărul este întunecat”. Încă o dată, autoritățile publice caută salvarea în “ușurarea politicilor monetare și fiscale”, abordare care, în fapt, va duce la acoperirea pierderilor reale generate de recesiune prin creație monetară de către băncile centrale. Se pune însă problema dacă această abordare este viabilă și dacă, în viitor, piețele nu se vor îngrijora în legătură cu consecințele inflaționare ale acesteia. Reprezentantul Eurofi consideră că trebuie gândit acum la perioada post-Covid19, pentru a nu mai accepta ideea potrivit căreia creația monetară nelimitată este singura soluție și a se amâna pe termen nedefinit problemele reale și reformele structurale pe care le implică rezolvarea acestora.
După trecerea în revistă a complexității provocărilor ce stau în fața autorităților publice din UE, dl Larosière prezintă un număr de inițiative urgente pe care acestea trebuie să le adopte:
- finalizarea acordului privind bugetul european;
- emiterea de coronaobligațiuni europene pentru finanțarea exclusivă a cheltuielilor adiționale de sănătate publică generate de noul virus;
- utilizarea Mecanismului European de Stabilitate pentru finanțări specifice ale statelor membre centrate pe virus;
- finalizarea uniunii bancare și a unui sistem real de rezoluție;
- un acord politic privind principiile “reintrării”, printre care implementarea de reforme structurale, care sunt singura cale pentru creșterea economiilor europene.
Dl Larosière consideră că după pandemie lumea nu se va întoarce la vechea ordine. Schimbarea de model trebuie pregătită pe o bază negociată și colaborativă pentru a evita impunerea sa.
Pandemia va lăsa urme vizibile, un exemplu fiind apariția statului în calitate de investitor de capital, ca urmare a conversiei împrumuturilor neperformante în acțiuni subscrise de autorități publice. Va fi necesar să se decidă ce rol vor avea noii acționari, pasiv sau activ. Altfel spus, va fi o reîntoarcere a statului la capitalismul liberal tradițional sau va fi promovat un rol activ al statului prin implicarea sa în politici industriale?
Dl Larosière consideră că vor trebui rezolvate aspectele privind datoriile publice excesive printr-un proces de restructurare a acestora realizat în colaborare cu piețele. Procesul va avea succes numai dacă debitorii vor promova o gestiune financiară prudentă. Va trebui abordată și problema globalizării, în acest sens fiind recomandată regândirea activității Organizației Mondiale a Comerțului, pentru a fi în măsură să combată efectiv abuzurile unor țări importante în domeniul comerțului. Este importantă și reorganizarea sistemului monetar internațional, pentru aceasta fiind esențial un acord între SUA, China și Europa. De asemenea, va trebui abordată și o problemă mult mai fundamentală, cea a modelului de creștere și de societate care vor trebui dezvoltate după criză. În opinia dlui Larosière, pentru reîntoarcerea la o situație normală, în care ratele de dobândă sunt pozitive în termeni reali care asigură investiții productive, trebuie preluat modelul suedez, în cadrul căruia au fost reduse cheltuielile publice, eliminând tot ce nu este necesar.
Luis de Guindos[ii], vicepreședinte al BCE, în interviul publicat în 12 aprilie 2020 în ziarul spaniol La Vanguardia (articolul poate fi găsit la adresa https://www.ecb.europa.eu/press/inter/date/2020/html/ecb.in200412~b773e66772.en.html pe site-ul web al BCE, în lb. engleză) abordează criza generată de noul coronavirus, concentrându-se pe aspecte relevante pentru zona euro și economia spaniolă. Potrivit evaluării sale, atât economia globală, cât și cea europeană vor intra în recesiune, aceasta din urmă chiar mai sever. Preluând estimări ale organismelor internaționale, vicepreședintele BCE consideră că pentru o lună și jumătate contracția economică va fi de aproximativ 5%, cifra urmând a se dubla pentru o perioadă de trei luni.
În privința redresării economice, dl Guindos apreciază că,în zona euro, cel mai probabil scenariu este acela că se vor vedea semne de creștere economică în al treilea trimestru, dar va trebui așteptat până în 2021 pentru a vedea o relansare adevărată în activitatea economică. Forma redresării va fi undeva între V și U, dar totul va depinde de lungimea închiderii economiei impusă în lupta împotriva pandemiei.
Vicepreședintele BCE subliniază că baza pentru redresare va depinde de protejarea cu succes a capacității productive a economiei. Dacă se realizează aceasta, activitatea economică va revenimai puternic. În acest context, este importantă implementarea de politici fiscale active pentru a stopa înrăutățirea crizei, prin planuri temporare de a ajuta firmele. Sunt foarte importante schemele naționale de garantare a împrumuturilor pentru firme, dar trebuie acționat ca acestea să rămână convergente pentru a nu exista fragmentare de a lungul liniilor naționale.
Dl Guindos a prezentat modul activ de acțiune al BCE ca răspuns la criza declanșată de noul coronavirus, intervenția acestei instituții fiind structuratăpe trei nivele. În primul rând, a acordat lichiditate băncilor, în condiții foarte bune. În plus, în calitate de supraveghetor bancar unic, a acordat băncilor flexibilitate în utilizarea amortizoarelor de capital disponibile, pentru a continua să finanțeze firmele și gospodăriile. În sfârșit, BCE a extins operațiunile sale de politică monetară. În 2020, cumpărările de active vor atinge 1,1 trilioane de euro (în principal, datorie publică) pentru a evita fragmentarea zonei euro. În criza curentă, aceste cumpărări reprezintă principalul scut financiar pentru țările zonei euro.
În privința posibilității ca datoria țărilor zonei euro reflectată în bilanțul BCE să fie iertată sau anulată, dl Guindos consideră că nivelele datoriei în zona euro sunt sustenabile și când această criză se va termina, condițiile economice se vor întoarce înapoi la normal. Prin urmare, BCE nu ia în considerare niciun scenariu în care datoria să fie o problemă.
Răspunzând întrebării legate de disputele dintre statele europene în legătură cu mecanismele comune pentru finanțarea costului pandemiei, vicepreședintele BCE s-a mărginit la o trecere în revistă a celor trei instrumente principale disponibile:
- fondul de garantare al BEI (cu 25 de miliarde de euro disponibile pentru a oferi sprijin de până la 200 de miliarde de euro);
- programul SURE (un instrument European pentru Suport temporar pentru a reduce Riscurile de Șomaj în Situație de Urgență), care va asigura împrumuturi adiționale de 100 de miliarde de euro pentru a evita pierderea locurilor de muncă în timpul celei mai acute faze a crizei;
- Mecanismul European de Stabilitate (ESM), care asigură linii de credit precauțional cu condiționalitate scăzută (care are deja 240 de miliarde de euro disponibile, care pot fi crescute până la 400 de miliarde euro).
Dl Guindos a mai subliniat că urmare înțelegerii recente a Eurogrupului, guvernele zonei euro vor fi în măsură să utilizeze ESM pentru a accesa fonduri de până la 2% din PIB-ul lor pentru a finanța cheltuielile cu sănătatea legate de pandemie. Această înțelegere transmite un semnal puternic al țărilor zonei euro de a acționa împreună în domeniul economic și bugetar și completează politicile lor fiscale și monetare implementate până în prezent.
În legătură cu discuțiile din cadrul Eurogrupului privind înființarea unui fond de redresare, vicepreședintele BCE a subliniat că este nevoie, în sfera fiscală, de un instrument bugetar comun care să completeze uniunea monetară. Fondul care a fost propus ar putea merge în această direcție, dar mărimea sa și cum va fi finanțat rămân aspecte deschise discuției și vor depinde de deciziile viitoare ale guvernelor.
Reflecțiile lui Thierry de Montbrial[iii] despre pandemia Covid 19 și contextul acesteia se află plasate sub semnul ideii sale cheie, lansate în anul 2008, că ”astăzi putem avea o singură certitudine: fără o adaptare drastică și rapidă a guvernării la nivel global, marile drame mondiale redevin posibile și chiar probabile”.
Necesitatea modificării guvernanței la nivel global e generată de explozia complexității relațiilor internaționale, odată cu triumful ideologiei “globalizării liberale” și creșterea digitalizării. Complexitatea în cazul sistemelor duce la imposibilitatea de a fi explicate complet, deci la un control incomplet al acestora și la incertitudine radicală. Pandemia de Covid 19 readuce perspectiva unui dezastru economic de durată. În acest context, bancherii nu mai pun limite creației monetare, fără să aibă idee care vor fi consecințele de rundă doi și trei ale acțiunii lor. Dl Montbrial ține însă să sublinieze, citându-l pe economistul șef al OCDE, că “totul trebuie făcut ca mașinăria să nu se strice, ci să funcționeze la relanti, pentru a putea reporni cât se poate de repede”.
Pentru dl Montbrial “amploarea pandemiei este uimitoare, la fel cum este neputința cooperării internaționale”. Actualul dezastru este rezultatul neglijenței extreme a politicii de sănătate a statelor și guvernelor lumii, în primul rând a principalilor actori internaționali (SUA, China, Europa), întrucât au existat avertismente despre o posibilă pandemie și chiar precedente (SARS, gripa porcină, Ebola). Economistul francez consideră că, în special, Uniunea Europeană este incapabilă să apere interesele comune ale membrilor săi, nefiind în măsură să mai conteze la nivel mondial.
Pentru dl Montbrial, expansiunea populismului în lumea occidentală în detrimentul democrației este “din cauză că democrațiile nu au reușit să gestioneze globalizarea”. Fără “o reacție onestă, în principal în Statele Unite și în Europa, populismul va progresa, iar regimurile autoritare vor avea frâu liber pentru a prospera și a restabili bariere. Sau pentru a porni la război”.
Economistul francez pledează pentru continuarea globalizării în perioada următoare. Va trebui însă, pentru ca “globalizarea să nu dispară sub influența altor pandemii sanitare sau poate digitale” ca statele să se concentreze pe responsabilitatea lor principală, “aceea de a asigura, în sensul cel mai cuprinzător al cuvântului, siguranța cetățenilor lor. Apărarea și, prin urmare, forțele armate, sănătatea, tehnologia și moneda sunt în centrul siguranței. Și, prin urmare, pacea”. Dl. Montbrial consideră că Nato este în moarte cerebrală, dar această alianță ar putea renaște cu o concepție extinsă a securității, cuprinzând atât interesele geopolitice ale membrilor săi, cât și probleme legate de climă, sănătate și mediul digital. O astfel de inițiativă trebuie să vină din partea Europei.
În perioada imediat următoare, problemele majore în depășirea pandemiei sunt cele de ordin logistic și medical. Odată depășită această criză nu va trebui însă să o uităm, ci “să se revină cu o viziune profund regândită a unui multilateralism inevitabil”.
i Jacques de Larosiere (n. 12 noiembrie 1929) este vicepreședinte onorific al Eurofi, un influent think tank european. A fost director executiv al FMI (1978-1987), guvernator al Băncii Franței (1987-1993), președinte BERD. Dl Larosiere este autor al raportului omonim care a condus la reformarea sistemului de supraveghere financiară în Europa.
ii Luis de Guindos (n. 16 ianuarie 1960) este vicepreședinte al BCE și fost ministru al Economiei din Spania. În decursul carierei sale a mai ocupat diverse poziții de conducere în administrația de stat spaniolă și în entități private, firme de investiții și firma de audit PricewaterhouseCoopers.
iii Thierry de Montbrial (n. 3 martie 1943) este un economist și filozof francez, membru de onoare al Academiei Române din anul 1999.
