Raportul anual 2019 al Băncii Naționale a României a fost publicat cu câteva zile în urmă, în format electronic, pe site-ul Internet al instituției. Un bun prilej pentru grupul “criticilor de serviciu” al băncii centrale de a-l citi atent, în căutare de subiecte pentru o nouă ofensivă mediatică împotriva autorității monetare din România sau de a reacționa la informațiile referitoare la raport difuzate de presă. O prima dezinformare vine din partea avocatului Piperea.
Ce îl deranjează pe domnul avocat?
Dl Piperea pare să fie supărat că Banca Națională a României (BNR) a făcut profit de 1.797,29 milioane lei, din care 80 %, mai exact suma de 1.437,5 milioane lei, a fost repartizată bugetului de stat. Sumă care nu e de lepădat. În opinia slujitorului legii, banca centrală în calitate de instituție publică ar trebui să se ocupe cu stabilitatea prețurilor și nu cu obținerea de profit[i]. Ceea ce ne poate conduce la ideea unei bănci centrale care să opereze ani la rândul cu pierderi operaționale și cu capital negativ. Față de o asemenea poziție, voi spune doar că există numeroase studii economice care resping ideea că pozitia financiară a unei bănci centrale prin natura sa nu are relevanță asupra abilității sale de a-și îndeplini obligațiile sale legale de politică. În fapt, atunci când bilanțul unei bănci centrale este suficient de puternic, cu capital și rezerve ridicate, acea instituție este într-o poziție mult mai bună pentru a putea conduce efectiv politica monetară și a reduce inflația.
Domnul avocat are tot dreptul la o opinie. Ceea ce este șocant și inacceptabil este însă faptul că domnia sa alege calea dezinformării, atunci când afirmă următoarele: “(ne) Cunoscatorii vor zice ca ce bine e – statul va incasa, cu titlu de impozit, 80% din acesti bani. Numai ca Legea Statutului BNR nr. 312/2014 spune ca restul, de 20%, se imparte intre angajatii BNR, cu titlu de bonus de succes/participare la profit” (n.n. – sublinierea ne aparține). Total neadevarat și incredibilă lejeritatea cu care un slujitor al legii lansează în spațiul public o astfel de bazaconie.
Ce spune legea?
E cunoscută butada că puterea unui avocat constă în incertitudinea legii. În cazul de față, legislația româna, în speță Legea Statutului Băncii Naționale a României, este însă foarte clară și nu lasă loc de interpretări greșite. Art. 43 – Determinarea și utilizarea profitului din actul normativ mai sus amintit precizeaza foarte riguros, etapă cu etapă, cum se repartizează acesta.
Ca un prim pas, BNR virează la bugetul statului o cota de 80% din veniturile nete, rezultate după deducerea următoarelor elemente: (1) cheltuielile aferente exercițiului financiar, inclusiv provizoane de risc de credit aprobate de banca centrală cu avizul Ministerului Finanțelor |Publice; (2) pierderea exercițiilor precedente rămasă neacoperită.
Pasul al doilea presupune deducerea din profitul rămas a provizioanelor de risc suplimentare, aprobate de consiliul de administrație al BNR, altele decat cele stabilite în prima etapă.
În sfârșit, în pasul al treilea, profitul rămas se repartizează pe mai multe destinații, în următoarea ordine de prioritate:
- pentru rezervele statutare – repartizări de până la 60%;
- pentru constituirea surselor proprii de finanțare – repartizări de până la 30%;
- pentru fondul de participare al salariaților la profit – un procent de până la 10%;
- sumele eventual rămase după repartizările efectuate conform punctelor 1-3 sunt alocate pe destinații care se stabilesc de către consiliul de administrație al BNR.
După cum poate constata orice cititor, partea covârșitoare a “restului de 20 %” nu se împarte între angajații BNR, ci merge la întărirea resurselor de capital ale băncii centrale, care oferă forță financiară bilanțului acesteia. Pentru iubitorii de matematică, să precizăm că maxim 10% din cota de 20% din veniturile nete (presupunând că nu s-ar constitui provizioanele amintite la pasul 2) nu ar reprezenta decât cel mult 2% din profit.
Să nu cunoască dl Piperea prevederile legale? Ar fi total descalificant și nici alternativa la aceasta ipostază nu e confortabilă.
Poziția financiară a BNR
Banca centrală a acționat constant în timp pentru întărirea poziției sale financiare. Procesul poate fi surprins prin intermediul unei scurte analize a evoluției în structură a capitalului său propriu (“equity”). O primă componentă o reprezintă capitalul statutar, asigurat integral de stat, în valoare de 30 de milioane lei. Acest element poate fi considerat un capital “de fundare” și are o valoare relativ redusă în comparație cu alte resurse acumulate în decursul exercițiilor financiare. La capitalul statutar se adaugă rezervele proprii rezultate din activitatea băncii centrale și create prin distribuiri anuale din profitul său, care la data de 31 decembrie 2019 erau în sumă de 2.710,5 milioane lei. Rezervele proprii cuprind rezervele statutare, sursele proprii de finanțare a investițiilor, rezerve din reevaluarea imobilizărilor aflate în patrimoniul băncii și alte rezerve. De asemenea, capitalul propriu al BNR mai cuprinde o rezervă de reevaluare, cu un sold de 22.678,36 milioane lei datorat schimbărilor favorabile în valoarea aurului monetar și a altor active în valută aflate în evidențele contabile ale băncii centrale.
Toți salariații băncii centrale sunt importanți
Domnul Piperea mai afirmă ca “bonusul se va duce către șefimea BNR. Salariații de rând vor lua numai dividende (reduse pe măsura non-importanței lor în sistem)” Din nou, afirmațiile respective sunt de natură să ne uimească. Era de așteptat ca un avocat să aibă proprietatea termenilor. Participarea salariaților la profit nu este totuna cu luarea de dividende, aceștia neavând calitatea de acționari/asociați ai băncii centrale[ii]. În plus, referirea la “non-importanța salariaților” din BNR este ofensatoare.
De unde obține profitul BNR?
Pentru avocatul Piperea, profitul băncii centrale se obține “prin plimbarea maselor de bani pe piata, din dobanzi la rezervele valutare, din dobanzi la titlurile de stat straine si din senioraj”. Exprimare neclară, redundantă și incompletă. Ce poate întelege un cititor din sintagma “plimbarea banilor pe piață”? În al doilea rând, titlurile de stat străine fac parte din rezervele valutare. Și sunt multe alte activități ale băncii centrale la care nu s-a făcut referire.
Veniturile BNR, similar cu situația altor bănci centrale, se obțin în mod obișnuit de pe urma monopolului ce i-a fost oferit de către stat de a emite baza monetară a economiei[iii], precum și din administrarea rezervelor internaționale. Venituri suplimentare sunt realizate din comisioane încasate de pe urma prestării anumitor servicii importante pentru bunul mers al economiei, cum ar fi serviciile de plăți sau informațiile privind riscul de credit al clienților bancari[iv]. Veniturile acoperă costurile implicate de activitatea băncii centrale, în particular activități care nu generează venituri, cum ar fi activitatea de supraveghere bancară[v],supravegherea macroprudențială, elaborarea de statistici[vi] sau inițiativele de educație financiară.
După cum se arată în raportul anual 2019, BNR nu numai că își acoperă singură cheltuielile, neavând nevoie de finanțare din partea bugetului de stat, dar și contribuie cu o sumă substanțială la veniturile acestuia. Nu trebuie însă uitat că bugetul de stat va trebui să contribuie la acoperirea pierderilor băncii centrale ce nu pot fi absorbite de aceasta și/sau a capitalului său negativ, daca instituția va ajunge într-o astfel de situație. Și, să reținem, că o bancă centrală nu poate fi lăsată să aibă resurse financiare insuficiente pentru a-și îndeplini sarcinile, întrucât aceasta ar fi contrar principiului independenței financiare ce derivă din tratatele europene. Pe acest fundal, să revenim la afirmația dlui avocat că BNR nu trebuie să facă profit. Să înțelegem că banca centrala nu ar trebui să faca profit, în condiții normale, din administrarea rezervelor internaționale (aur și valută) ce i-au fost incredințate de statul român? Chiar este un păcat atunci când se obține profit pentru întărirea puterii financiare a băncii centrale și când această instituție își acoperă cheltuielile astfel încât nu cere nici măcar 1 leu din partea bugetului de stat? Ce se dorește oare, ca autoritatea monetară din România să încarce cu cheltuieli bugetul țării? Mă încearcă o bănuială că o astfel de situație ar fi o bună ocazie de critică, chiar din partea celor care acum susțin că o bancă centrală nu trebuie să facă profit.
Care sunt giumbușlucurile financiare?
În legătura cu participarea la profit a salariaților, dl Piperea amenință cu controlul Curții de Conturi care “va audita aceste giumbușlucuri financiare”. Nu aș dori să-l dezamăgesc pe dl avocat, dar acest proces este prevăzut de legislația în vigoare și BNR a fost (și este) auditată cu regularitate de către Curtea de Conturi, care nu a avut obiecțiuni privind acest domeniu.
Concluzii
Nu poți să nu-ți pui întrebarea de ce un avocat își pune în joc reputația făcând afirmații false de genul celor prezentate mai sus. O explicație o vom găsi poate citindu-l pe Mark Twain, care spunea: “Adevărul reprezintă bunul nostru cel mai de preț. Să îl economisim!”
[i] Băncilor centrale nu le face plăcere să facă pierderi. Ca un element anecdotic, să menționăm că Banca Națională a Elveției (Swiss National Bank – SNB) a decis să abandoneze în ianuarie 2015 plafonul fix stabilit pentru francul elvețian în relație cu euro (decizie cu consecințe nefavorabile pentru debitorii români împrumutați în CHF) datorită temerilor că ar putea suferi pierderi prin cumpărarea în continuare de euro sau de alte valute. Pierderile respective ar fi provocat supărarea unor conducători politici ai cantoanelor elvețiene, entități teritoriale care obțin o parte din finanțarea lor din distribuirea profitului SNB.
[ii] Singurul proprietar al BNR este statul român.
[iii] Baza monetară se compune din numerar (bancnote și monede) emis de banca centrală și din depozitele (rezervele) instituțiilor de credit reflectate în evidențele contabile ale acesteia. Atunci când o bancă centrală acordă un credit unei instituții de credit, ea înregistrează automat în pasivul bilanțului său un depozit al băncii de valoare echivalentă. Venituri se pot obține din ecartul dintre dobânzile la activele și pasivele băncii centrale. Rezervele instituțiilor de credit nu sunt un element al masei monetare. Masa monetară se compune din numerar și din depozite ale entităților nebancare la instituțiile de credit.
[iv] De exemplu, BNR administrează și gestionează Centrala Riscului de Credit și Centrala Incidentelor de Plăți.
[v] BNR nu încasează contribuții de la instituțiile pe care le supraveghează, care să acopere costul acestei activități.
[vi] Actvitatea în domeniul statisticii cuprinde, în principal, elaborarea de statistici monetare și financiare, statistica balanței de plăți, precum și statistica pozitiei investiționale internaționale.
