”We cannot possibly achieve a sustainable recovery unless we have a durable exit from the health crisis.”
– Kristalina Georgieva –
Oricâte gânduri și preocupări avem cu privire la ce facem cu economiile afectate de noul coronavirus, evoluția la acest sfârșit de an a pandemiei în lume ne obligă să rămânem axați pe protecția vieții, cu un impact recurent asupra economiei, în domeniile în care prezența directă a omului este absolut necesară. Măsurile din toată lumea vizând lupta cu coronavirusul, cu un mai mult sau mai puțin succes, se defăşoară în condițiile în care, și în statele cu cele mai bune infrastructuri sanitare, medicii și asistenții sunt la limita puterilor. Virusul este încă aici, spune directorului general al FMI, iar ceastă criză ne-a învățat că suntem atât de puternici pe cât slăbiciunea noastră a reușit să ne unească (”This crisis teaches us that we are only as strong as our weakest link”, Georgieva, K.:Remarks at Caixin Summit, 13 noiembrie 2020).
Valul de știri recente privind succesul vaccinului împotriva noului coronavirus, (ca cele dezvoltate de Germania, BioNTech și Pfizer), cu o posibilă rapidă distribuție începând cu anul 2021, are, credem noi, mai mult o tentă de a induce o doză de optimism în oameni și mai puțin în șansele redresării economice. Avem, deocamdată, lucruri mult mai simple nerezolvate încă în sistemul sanitar, începând de la comunicare și terminând cu dotările. Optimismul ne asigură că vom reduce incertitudinea asupra perspectivei vieții și economiei cu o proporție de eficiență a vaccinului este de 90%! Această probabilitate, considerată mare, se va reduce substanțial, dacă luăm în serios problemele de logistică a distribuției vaccinului (păstrare la -70 de grade C), ca să nu mai vorbim de modul cum acesta va ajunge la oameni, ori de câtă expertiză va fi nevoie pentru a-l administra/injecta și cât de multă lume va manifesta încredere el. Știri – reale sau obscure – ne vorbesc despre eficiența redusă a vaccinului în timp și repetabilitatea infectării, determinată de mutațiile interne continue ale virusului (o dată cam la 3 luni), o altă formă a cameleonismului de acțiune a acestui virus neiertător.
Interpretând cu mintea întreagă şi cu capul pe umeri, apar şi îndoielile asupra declarațiilor unor înalți responsabili de pe partea politicilor monetare și fiscale, care spun că lucrurile nu au încă o perspectivă clară, atunci când în planul acțiunilor prioritare dedicate redresării economice vedem un recul al efectelor mult așteptate. Trimestrul IV 2020 nu arată bine mai în toată lumea. Cu foarte mici excepții, ca România, unde ni se anunță că încasările bugetare la sfârșit de octombrie au depășit veniturile anului 2019 – fără să știm măcar o consecință a acestui succes -, că producția industrială înregistrează ritmuri peste așteptări, dar balanța comercială se deteriorează, că am cheltuit 68 miliarde de lei pentru acțiunile de sprijin ale mediului de afaceri și gospodăriilor, cam cât ne-am împrumutat la încasări bugetare mai mari, iar unii bani au venit de la UE.
Din scenariul de bază al BNR cu privire la evoluția economiei naționale pe termen scurt, dar şi de la ultimul raport asupra inflației, rezultă așteptări în adoptarea unor noi măsuri, menite să reducă criza de sănătate publică, cu impact în special asupra sectoarelor de activitate unde distanțarea fizică implică minimizarea până la zero a interacțiunii umane. Ca urmare, volumul activității economice în trimestrul IV a.c. va fi cel puțin marginal sub cel înregistrat în trimestrul anterior, dacă nu chiar mai mult, noile măsuri de control ale crizei pandemice deteriorând în mod necesar încrederea mediului de afaceri intern și extern, inclusiv prin prisma greutăților de a transporta bunuri și persoane. În cazul economiei SUA, se întâmplă să avem o divergență între indicatorii microeconomici buni și indicatorii macroeconomici răi, cam greu de explicat (Powell, 2020)[1]. Suntem confuzi sau suntem dominați încă de incertitudini?
Analiști atenți ne spun că, în fapt, creșterea și îmbunătățirea comunicării este importantă în aceste timpuri, pentru tonusul oamenilor și al piețelor, dar în discursurile responsabililor și comunicatorilor, de altfel tot mai dese, observăm aceleași sublinieri și susțineri de luni de zile – că trebuie făcut mai mult și că suntem pregătiți pentru noi eventualități. Ceea ce se modifică este trecerea de la tonul încrezător, uneori exuberant, la mai multă sobrietate, lucru care ar trebui să ne dea de gândit. Să fim mai realiști la efectele promisiunilor, trecând peste ”bucuria” că ele se fac, odată ce bănci centrale și guverne doar promit. Suntem însă învinși de ceea ce ni se întâmplă în fiecare zi, iar surprizele se țin lanț, tocmai când credem că am reușit să stăpânim ceva. Este prea devreme să evocăm reușite viitoare, încă umbrite de aceleași incertitudini ale începutului crizei pandemice. Deocamdată ni se aplică una din legile lui Murphy, dacă este ceva rău, sigur se va merge din rău în mai rău.
În context, poate propunerea lui Charles Michel, făcută la recentul Paris Peace Forum, după unii neașteptată, pentru un tratat privind pandemiile, ar fi bine venită. Un astfel de tratat sub auspiciile OMS ar concentra instituționalizat, la scară globală, necesitate unei coordonări și cooperări în lupta cu pandemiile nu numai pe parte medicală, ci în toate domeniile care pot conlucra cu virusurile și cu eradicarea efectelor acestora asupra societății umane, în toate dimensiunile ei. Ar fi poate cel mai comprehensiv tratat al supraviețuirii planetei, poate chiar baza noii ordini internaționale, în care toate celelalte organizații și organisme cunoscute (ONU, FMI, Banca Mondială, Băncile regionale de dezvoltare, OCM, NATO, UE, G-20 etc.) ar deveni subcapitole cu roluri și atribuții convergând spre importanța ființei umane, menirea ei pe acest pământ, deja foarte mult desconsiderată prin ceea ce a ajuns să fie astăzi! Sărăcia, inegalitatea, excluziunea socială, abuzurile de orice fel, terorismul, traficul de persoane, comerțul ilicit cu arme, toate relele care azi ne apar ca provocări devenite, parcă, instituționalizate prin punerea lor la coada priorităților de asanare politică sau din nepăsare, ca reflex al eșecurilor.
Peter Piot, virologul belgian, consilier al Ursulei von der Leyen pentru coronavirus, deși laudă rezultatele în realizarea vaccinurilor, dar cu aceeași preocupare pentru logistica ajungerii la pacienți, crede că, dacă mai toate vaccinurile în lucru vor avea eficiența vaccinului Pfizer, atunci ”we can really start thinking about going back to normal”. Care normal? Cel pus sub semnul propriei întrebări: dacă guvernele nu vor răspunde cu eforturi adecvate regulilor de transport și distribuție ale vacinului, nu vom face decât să retrăim ”the fiasco of test-and-trace in many countries”. Christine Lagarde (BCE) și Jerome Powell (FED), în cadrul unor declarații sobre făcute la un panel webcast din 12 noiembrie, s-au arătat sceptici asupra beneficiilor economice pe termen scurt ale unui vaccin anticoronavirus, lunile care urmează rămânând în continuare un prag critic de trecut de către economiile lumii. La Bruxelles, celebra statuetă Manneken Pis poartă o mască de oxigen cu prilejul evenimentului World Pneumonia Day, amintind că, dincolo de pericolul coronavirusului care produce moartea prin asfixiere, 4,2 milioane de copii din lume sunt dependenți de terapia cu oxigen în lupta cu pneumoniile normale. Poate cu ideea vaccinului binefăcător, am putea vedea și ”o altă parte” a crizei coronaviruslui, după cum spune Guvernatorul Băncii Angliei, Andrew Bailev alături de Lagarde și Powell: ”from a huge river of uncertainty, we see the other side now”, din context reieșind probabil că putem reduce doar ceva din incertitudinile care ne complică viața și deciziile.
Ne este clar că trebuie să ne ferim de discursuri exuberante despre lucruri netestate în masă, la care s-ar putea să avem refuzuri masive de la potențialii recipienți ai vaccinului, după cum nu credem că cineva își va permite obligarea de a-l face ca în cazul altor vaccinuri testate cu rezultate bune de decenii. În atenția BCE, pe fondul anunțului aproape triumfal al Comisiei Europene că au fost comandate 300 de milioane de doze de vaccin, stă revenirea zonei euro în recesiunea din care spera să iasă, ceea ce demonstrează că promisiunile făcute acum 2 luni, ca BCE să asigure noi stimulente în decembrie 2020, devin mai sigure decât efectele psihologice ale unui vaccin care va urma să fie folosit. Și în România se creează astfel de speranțe, dar dacă veți căuta vaccinul antigripal tetravalent veți vedea cât de greu se găsește, acum când ar fi mai necesar ca oricând.
După toate programele fiscale și monetare de sprijin, mai mult sau mai puțin semnificative, dar suficiente ca să mărească deficite bugetare și datorii publice fără să urnească economiile din impasul pandemic spre stabilizare și consolidare, la ordinea zilei sunt ajustările care trebuie făcute în stimulentele deja cunoscute. Avem de luptat cu slăbiciunea economiilor și pericolul deflației. Francois Villeroy de Galhau, un ”policymaker” al BCE și guvernatorul Băncii Franței, care urmărește inflația și creșterea economică în zona euro, este nemulțumit de performanțele ambelor, evoluțiile așteptate fiind ”slabe și necesitând o acțiune rezolută”. Adică BCE trebuie să-și recalibreze stimulentele astfel încât să mențină condițiile favorabile și predictibile de finanțare a economiilor zonei euro. Ceea ce discutam cu ani în urmă, că România trebuie să se apropie de zona euro măcar prin disciplina fiscal-bugetară, se adeverește, în sensul că atenția UE, așa cum au prevăzut mulți, se concentrează tot mai mult pe situația extrem de dificilă a unor SM din zona euro și ele vor acapara cele mai multe din resursele bugetare al UE.
În blocul apartenenței noastre, mai există problema Brexit, unde există alte speranțe de bune intenții din partea UE (Bailey), ca tranziția ieșirii Marii Britanii din Uniune să se încheie cu bine. Este greu deja să reînveți firmele cu calculul taxelelor vamale după ce ai ieșit din zona de comerț liber, o bulversare care, împreună cu formalitățile de la vamă, înseamnă un cost suplimentar, numai pentru Marea Britanie, de 1% din PIB în primele trei luni ale anului 2021. Să nu excludem impactul importurilor și exporturilor în costuri/competitivitate a altor SM care au relații comerciale semnificative cu Marea Britanie. Lucrurile se vor complica și mai mult în timp, dacă UE și Marea Britanie nu vor ajunge la un acord de comerț. Tot o incertitudine, măcar privind la cât de calm și ordonat se poate încheia un divorț între economii pretins puternice la momentul declanșării lui.
În ciuda veștilor multiple despre vaccinul tămăduitor în SUA, președintele FED, Jerome Powell, rămâne precaut în comentarii, el fiind frământat de riscurile economice imediate, ca urmare a ”răspândirii necontrolate a pandemiei”. Iată o afirmație gravă după luni de zile de eforturi de a contracara criza sănătății! La recentul ”Virtual European Central Bank Forum”, Powell a declarat că din punctul lui de vedere, vorbind despre economia SUA, este mult prea devreme să cauționezi cu orice încredere implicațiile imediate asupra economiei ale vaccinării anticoronavirus, întrucât ”the next few months could be challenging”. Chiar dacă prin măsurile suplimentare ale FED și Congresului SUA, monetare și respectiv fiscale, se va putea scădea șomajul la un nivel acceptabil, o parte din forța de muncă va avea nevoie de sprijin pentru a-și găsi de lucru într-o economie în schimbare. Și, când totul ni se va părea la locul lui, spune Powell, va trebui să evaluăm pierderea produsă de pandemie pe termen lung în capacitatea productivă a economiei și în productivitatea muncii. Aderarea FED la Network for Greening the Financial System ridică noi provocări de gestionat, ca cele ale încorporării riscului schimbărilor climatice în politica monetară, stabilitatea financiară și reglementarea sistemului bancar american.
La recentul Paris Peace Forum, directorul general al FMI a recunoscut că anul 2020 este cel mai rău an pandemic din ultima 100 de ani și cel mai prost an economic de la Marea Depresiune din 1929. Vindecarea parțială și incertă de până acum a necesitat un pachet de stimulente, ca o ”medicamentație” pentru o populație planetară, aflată în cel mai mare stres psihologic și economic cunoscut vreodată, în valoare de 12.000 miliarde de dolari, reprezentând măsuri fiscale ale guvernelor și lichiditate injectată de băncile centrale. Devenirea Andorei, un minuscul stat, al 190-lea membru al FMI, a întărit simbolul efortului global sincronizat de a fi împreună în cel mai dificil an pentru economia globală. Cât va ține acest efort sincronizat rămâne de văzut, inclusiv pentru România, în situația convulsiilor geopolitice nu prea îndepărtate de propria ei geografie.
Conform datelor Eurostat, România, alături de Spania, a înregistrat cea mai mare contracție anuală în trimestrul III 2020, evoluție calculată algebric din declinul de 12,2% din trimestrul II și creșterea de 5,6% din trimestrul III. Ar fi bine să nu ne amăgim cu interpretările statistice, când se pare că suntem la limita stimulentelor fiscale care, nu au rezerve pentru ceea ce poate urma după revirimentul pandemiei pe teritoriul nostru și a carantinării din alte state europene, de natură să întrerupă fluxuri de bunuri și persoane. După o astfel de veste, circumscrisă unui trimestru, nu ne putem aștepta la optimism când economia europeană dă semne de „performanțe” în scădere, cu înțelepciunea că SM mai puternice din UE și bănci centrale de pretutindeni stau cu arma la picior când vorbesc de noi ajustări în pachetele de sprijin.
Statistica INS ne dă senzația unei reveniri spectaculoase, dar să fim mai atenți cu ceea ce se întâmplă cu economiile din jurul nostru, sau de care depindem, când vorbim de creștere economică. Se poate ca trimestrul IV să ne aducă o performanță dezamăgitoare (Ionuț Dumitru). Un recul ale economiei de -5% pentru tot anul 2020 ar putea să fie prea optimist (-3,8% prognoza guvernului). Poate o evoluție de tip radical (cădere și revenire la un platou orizontal, dar tot sub performanța anului 2019) ar fi mai cert (Dragoș Cabat), cât timp incertitudinea cu evoluția pandemiei în al doilea val nu se știe cât va dura. Avem și necorelarea performanțelor de la nivel micro (bazate pe așteptările consumului și investițiilor) cu performanțele macroeconomice. Mai mult, alegerile parlamentare vor putea închide șantiere de investiții publice și private de abia deschise în trimestrul III. O speranță ar fi reușita opririi valului doi al pandemiei la noi și în Europa (Cabat), dar și în acest caz creșterea economică din 2021 poate recupera numai 80-90% din PIB-ul anului 2019. Restricțiile noi vor înfrâna consumul pentru multe sectoare de activitate, din prudență, din necesități de economisire, iar mersul construcțiilor pare să adeverească folosirea banilor negri prin discrepanța unor indicatori, număr de autorizații versus bani investiți etc. Avem probleme de analiză economică, prea facilă pentru unii sau de suficiență pentru alții, prin neputința de a lega corect momentele de conjunctură cu trendurile pe termen mediu și lung.
Credem că și la noi ar fi bine să încercăm a înțele ce înseamnă să fim împreună în această criză (Georgieva), mai ales pentru anul viitor plin de promisiuni cu bani de la UE. Alegem din soluțiile propuse de FMI sau UE câteva care credem că sunt raționale, raportate la desțelenirea economică de care avem nevoie și corelate cu noile schimbări structurale văzute ca deschizătoare de drumuri, pentru a ne adapta transformărilor pe care își propun să le facă partenerii noștri: investiții publice de anvergură, în infrastructuri care mobilizează așteptările și implicările cetățenilor acestei țări, cât banii mai sunt ieftini; investiții publice orientate să pună bazele unei economii decarbonizate și digitale, cu crearea de noi locuri de muncă bazate pe reformarea profesională și a educației viitorului adult productiv, răspunzând schimbărilor în cererea pieței de forță de muncă; restabilirea echilibrelor macroeconomice într-un termen rezonabil, restructurări ale datoriei dacă este cazul, dar nu înainte de a fi siguri că am pus borne solide de care să ne ancorăm dezvoltarea viitoare: stimularea creșterii PIB-ului potențial, un sistem de taxe și impozite simplificat, care să recupereze deficiența raportului dintre cota de încasări la buget și PIB, dar nu prin majorarea lor, ci pe calea unei conformări facile la cifre de afaceri crescute, stimulate de un mediu de afaceri prietenos; un mediu de afaceri atractiv, care poate să absoarbă noi antreprenori, noi investiții private cu beneficiile contribuțiilor la bugetul public prin noile locuri de muncă; îmbunătățirea contractului social pentru reducerea sărăciei, inegalității și o corectă remunerare a muncii, după performanțe, și a beneficiilor ei viitoare pentru vârsta a treia.
În condițiile unei crize ca nicio alta, efectele ei negative se vor resimți pe termene lungi, ceea ce înseamnă că și însănătoșirea va avea nevoie de timp pe măsură, iar convalescența, de o consolidare înțeleaptă. Înțelepciunea constă în felul cum începem drumul însănătoșirii economiei, iar din acest punct de vedere să nu uităm proverbul latin ”festina lente”, completat însă cu fermitatea parcurgerii drumului angajat. Obsesia consolidării fiscale trebuie drămuită cu înțelepciune, pentru a scăpa de ea. Fermitatea demersului constă în a nu retrage prematur măsurile de sprijinire monetară şi fiscală, până nu vom avea borne solide de care să ne ancorăm viitorul nostru și al generațiilor viitoare. Pentru acest lucru avem nevoie de o viziune integrată nu numai a domeniilor care ne vor duce la schimbarea necesară a modelului economic național, ci și a elitelor acestei țări, măcar în calitate de buni sfătuitori ai politicului. Toți trebuie să înțelegem că recesiunea cauzată de coronavirus este diferită de crizele economice din trecut, iar vechile rețete nu mai funcționează. Tocmai insistenţa pe ele, care transpare poate din îngrijorări reale, dar care au nevoie de o altă abordare, îi determină pe șefii băncilor centrale, instituții mai statornice în analize profunde, dublate de instrumente micrometrice, să ne repete, de la tribuna recentului Forum al băncilor centrale organizat de BCE, că perspectivele economice rămân incerte, inegale, lipsite de siguranță, în pofida optimismului generat de un potențial vaccin anti-Covid.
Din evenimentele așteptate și de noi, ca acordul provizoriu la care a ajuns Parlamentul European în legătură cu planul de redresare al UE (în valoare de 750 miliarde de euro) și bugetul multianual 2021-2027, mai este de trecut un obstacol, cel al Consiliului European, unde aprobarea finală are nevoie de un vot unanim. Surprizele pot veni de la Ungaria și Polonia, statele membre ale UE care au rezerve şi o altă înțelegere provizorie pe mecanismul de monitorizare a statului de drept, în baza căruia plățile din bugetul UE către SM pot fi suspendate. Decizia suspendării trebuie luată tot de Consiliul European cu o majoritate calificată, la propunerea Comisiei Europene. Deci, niște birocrați politizați după sorgintea lor de funcționari internaționali și nicidecum independenți, vor elabora rapoartele de constatare a încălcării statului de drept. Procedurile de pus în aplicare se pare că vor întârzia accesul la fonduri începând cu luna ianuarie 2021. În opinia Comitetului PE pentru buget, Comisia Europeană va fi pregătită să emită obligațiuni comune pentru finanțarea programului de redresare în primăvara lui 2021, fără precizarea unei date. Iată alte incertitudini adăugate la cea a beneficiilor economice ale vaccinării. Mai există un hop pentru ca mecanismul obligațiilor comune să se încheie, respectiv punerea în aplicare a unei alte sugestii al PE, din ce resurse se vor plăti principalul și dobânzile la fondurile atrase prin vânzarea eurobondurilor sau cum se vor chema ele poate într-o uniune fiscală a UE. Sugestia oferă surpriza unor negocieri nu prea ușoare, care, după unele opinii, vor dura ani, pentru impunerea de taxe comunitare. Din propunerile avansate rețin taxele din schemele de emisie de carbon, nereciclarea maselor plastice, tranzacțiile financiare, digitalizare etc.
G-20 a reușit să stabilească cadrul de gestiune a datoriilor țărilor cele mai sărace, așa cum a promis în luna octombrie a.c., dar în salutul grupului pentru acest succes, directorul general FMI a atras atenția că alte state pot intra în probleme grave de datorie externă. Criza prezentă încă nu s-a încheiat, iar finanțarea privată nu dă semne că ar contribui la relaxarea datoriilor prin amânări de scadențe sau restructurări ale acestora, participarea ei fiind voluntară. Rămânem doar cu intenția politică a G-20, de care am mai vorbit, ”to facilitate timely and orderly debt treatment”, dar cum se va face rămâne de văzut. Concluzia cu care rămânem la muntele de idei propuse pentru gestionarea prezentei crize este cam aceeași cu cea a începuturilor ei: încă suntem dominați de incertitudini comune, ceea ce ar trebui să ne ducă spre necesitatea de a le învinge tot în comun, în plan intern și extern.
Autori: Dr. Napoleon POP Dr. Valeriu IOAN-FRANC
[1] Powell, R. (2020) – The economy as we knew it might be over, 12 november, CNN Business.
