În UE se vorbeşte mult despre integrarea pieţelor financiare drept cale de a face Piaţa Unică să funcţioneze mai bine, cale de micşorare a riscurilor; există opinia că astfel s-ar diminua nevoia de integrare fiscală, "partajarea riscurilor" (risk sharing) fiind prezumată ca asigurându-se prin pieţe de capital. Este o teză devenită un fel de mantră la Bruxelles şi în unele cercuri politice şi de afaceri că CMU ar rupe "legătura fatală" (doom loop) între bilanţuri bancare şi datorii suverane; eu am o viziune mult nuanţată în această privinţă.