În continuarea opiniei din 15 aprilie 2026 , vor fi prezentate, cu exemple concrete, câteva dintre cele mai frecvente greșeli pe care le fac unii analiști economici atunci când abordează subiectul ratingurilor de credit ale României
Două perspective nu pot fi adevărate în același timp
Un prim exemplu este cel al unei jurnaliste de televiziune, care, în data de 28 martie 2026, afirma – legat de subiectul ratingului pe termen lung acordat României de Japan Credit Rating Company (JCRC) – că “perspectiva este stabilă, dar negativă”. Evident se înșela, pentru că perspectivele de rating sunt mutual exclusive. Altfel spus, ori laie ori bălaie.
Trecerea unui rating de credit în categoria “junk” nu înseamnă automat intrarea în încetare de plăți
Un analist economic (care ne amenință de ani de zile cu prăbușirea pieței ipotecare), plecând de la o acțiune Fitch de modificare a perspectivei de rating a României, avertizează că intrarea unei țări în “junk” (n.n – categoria de rating “investiții speculative”) este echivalentă cu statutul oficial de insolvență a acesteia. Eroare! Un astfel de eveniment nu poate fi echivalat, în mod mecanic, cu intrarea în default. De la ratingul BB+ (primul din categoria “junk”), până la ratingul SD/D (S&P) sau RD/D (Fitch), care arată încetarea de plăți, există încă zece trepte intermediare, ce reflectă o creștere progresivă a riscului de neplată. Potrivit agenției Fitch, ratingurile din categoria “BB” indică “o vulnerabilitate ridicată la riscul de default, în special în cazul unor schimbări adverse, în timp, în condițiile de afaceri sau economice; totuși, există flexibilitate de afaceri și financiară care sprijină realizarea plăților în contul obligațiilor financiare”.
Treptele sunt diferite de perspective și nu trebuie confundate cu clasa de rating
Bune exemple pentru prezentul studiu de caz sunt erorile existente în articolele jurnalistului Radu Soviani, care s-a oferit să traducă în termeni simpli pentru cititori “păsăreasca” agențiilor de credit. Din păcate, de multe ori, “traducerea” lasă de dorit și asta de ani buni, după cum se poate observa în paragrafele ce urmează:
- Articol în ziarul Libertatea (februarie 2026)
Într-un text publicat cu mai bine de două luni în urmă[i], dl Soviani precizează că rata inflației din România reprezintă “mai mult decât dublu decât mediana statelor cu ultimul rating “investment grade” (BBB), România având și perspectivă negativă (BBB-), ultimul înainte de junk”. Afirmațiile respective arată, fără putință de tăgadă, o înțelegere deficitară de către jurnalist a tipologiei ratingurilor de credit. Cititorilor care au parcurs prima parte a prezentei opinii (și multor altora), le va fi ușor să remarce că nota BBB- reprezintă o treaptă de rating în sine[ii], și nu o perspectivă negativă, așa cum susține jurnalistul. În practica agențiilor specializate, opiniile sunt indicate separat, alăturat notei de credit. Comentariul acțiunii de rating a agenției Fitch din 15 august 2025 ce are titlul: “Fitch declară România la ‘BBB-‘, Perspectivă Negativă” reprezintă o bună exemplificare în această privință. Nu în ultimul rând, jurnalistul se înșală și atunci când afirmă că BBB reprezintă ultimul rating “investment grade”. În realitate, acesta este BBB- (pentru Fitch și S&P), ce reprezintă o treaptă (cea mai joasă) în cadrul unei clase.
- Articol în ziarul Libertatea (decembrie 2024)
Într-un alt text[iii], scris în notă alarmistă, dl Soviani analizează scăderea perspectivei de rating, de la “stabil” la “negativ”, decisă de agenția Fitch în ultima lună a anului 2024. Potrivit acestuia:
“După această decizie de la miezul nopții, România….și-a mărit decalajul față de bonitatea Botswanei, pentru că începând de miercuri dimineață, ratingul României este cu două trepte mai jos decât al statului african”.
Și în acest caz, avem de-a face cu o eroare majoră de interpretare, întrucât agenția Fitch, la momentul indicat, nu a modificat treapta de rating acordată României, ci doar perspectiva. Tot ce a făcut agenția a fost să semnalizeze o evaluare a direcției în care s-ar putea îndrepta ratingul acordat, în timp. Prin urmare, România și-a păstrat ratingul BBB-, în timp ce Botswana s-a bucurat în continuare de calificarea BBB+ (perspectivă stabilă), acordată de firma S&P. În concluzie, “începând de miercuri dimineața” nu s-a întâmplat nimic din cele susținute de dl Soviani: ratingul României a rămas tot acolo unde era, ca și în situația Botswanei. Au fost două trepte diferență, două au rămas.
Nu poți să nu observi, totuși, că referirea la Botswana ține de tehnicile discursive ale jurnalistului, menite a apela la emoțiile cititorilor și la eventualele prejudecăți ale acestora. Ei sunt conduși spre a-și pune întrebarea cum este posibil ca o țară africană să aibă un rating mai bun decât România?!
Un răspuns este că Botswana este al doilea mare producător de diamante naturale din lume, această industrie reprezentând istoric, după cum preciza recent agenția S&P, 70% din exporturi, aproximativ o treime din veniturile fiscale și un sfert din PIB.
Potrivit cunoscutei publicații britanice “The Economist”: “Din 1970 până în 2000 economia Botswanei a crescut în medie cu 10,6% pe an, puțin peste rata de 9% a Chinei pentru această perioadă. A investit prudent veniturile excepționale în infrastructrură, școli și clinici, punând surplusurile bugetare în fonduri pentru zile negre, cum ar fi Contul de Investiții al Guvernului”[iv]. La sfârșitul lunii iulie 2002, Botswana avea ratingul de credit A (“investment grade”) din partea S&P, în timp ce România era notată de aceeași agenție cu B+ (“non-investment grade”). În decembrie 2024, cum s-a arătat deja, Botswana era cu doua trepte mai sus decât țara noastră. Din martie 2026, țara africană are rating de credit BBB-, cu perspectivă negativă (cum este și cazul României), acordat de S&P, datorită căderii veniturilor din diamante[v] și a pozitiei fiscale în deteriorare.
- studiu pentru Blocul Național Sindical (decembrie 2025)
Mai recent, într-un document întocmit pentru Blocul Național Sindical (BNS),[vi] întâlnim următorul text:
“Din datele analizate de autorii studiului, rezultă că profilul datoriei suverane a Greciei (BBB/Stabilă) – față de BBB/negativ în România, rămâne influențat de structura sa extrem de concesională, cu o scadență medie de 18,9 ani”.
Din nou apar afirmații eronate legate de treapta de rating la care se află România, dar de această dată, din ceea ce citim, acestea nu aparțin numai jurnalistului, ele fiind girate și de un profesor universitar doctor. Întradevăr, ratingul acordat datoriei pe termen lung a Greciei de către două agenții importante (Fitch și S&P) este de BBB, cu perspectiva “stabilă”. În schimb, ratingul actual al României nu este BBB, ci BBB-, iar referirea “negativ” nu poate fi interpretată, prin analogie cu nota Greciei, decât ca indicând perspectiva de rating și neținând de ratingul în sine. Deci, nici de această dată, dl Soviani nu a reușit să-și informeze corect cititorii. Și, ceea ce uimește, toate acestea într-o lucrare publicată cu cofinanțarea Uniunii Europene și cu sigla Guvernului României. În acest context, îmi tot vin în minte, repetitiv, cuvintele jurnalistului dintr-un articol mai vechi al său: “luați-le cât mai mulți bani, cât încă se mai poate…”.
Agențiile globale de rating nu sunt remunerate de investitori
Prezentarea greșită a modelului de afaceri al celor trei mari agenții de rating este o altă greșeală frecventă. Din nou, pentru exemplificare, ne putem folosi de afirmații ale dlui Soviani. Într-un articol din ziarul Libertatea din octombrie 2024, cu un titlu ce denotă o stare de entuziasm[vii], jurnalistul constată că “toate proiecțiile pentru care au menținut ratingul Romaniei (n.n. – e vorba de agenția S&P) în aprilie 2024 au fost infirmate de realitate”. Față de această situație, dl Soviani afirmă că “Daca aș fi investitor, prima mea reacție, la nervi, ar fi să concediez S&P și să îmi anulez plățile recurente lunare pe care le fac pentru rapoartele lor”. Problema cu această afirmație este că, dacă ar fi investitor, jurnalistul nostru nu ar avea cum să concedieze agenția de rating, întrucât nu ar fi angajator al acesteia. Așa cum s-a arătat în prima parte a prezentei opinii, cele trei agenții globale de rating aplică, de câteva decenii, modelul “emitentul plătește” și nu pe cel “subscriitorul plătește”.
Concluzii
Este lăudabil orice efort al unor jurnaliști/analiști economici de a încerca să traduca în termeni simpli, pentru cititori sau urmăritori/abonați (“followers”), jargonul agențiilor de rating. Dar o astfel de întreprindere implică buna înțelegere a activității agențiilor respective și o mare responsabilitate, cea de a explica corect publicului aspectele tratate. Ori, cel puțin din textele citate mai sus, rezultă că persoanele la care ne-am referit în aceasta opinie nu s-au achitat cu succes de sarcina asumată. Butada italiană “Traduttore, traditore” (“traducătorul, trădător”) este perfect valabilă și în cazul acestora.
[i] “Datoria publică a României a crescut ca în război: peste 60% din PIB”, autor Radu Soviani, ziarul Libertatea, 19 februarie 2026
[ii] Ea ține de categoria mai largă BBB, compusă din BBB+, BBB și BBB-.
[iii] “Suntem la un bobârnac de turbulențe financiare foarte mari. Cum se traduce revizuirea la negativă a perspectivei ratingului României”, autor Radu Soviani, ziarul Libertatea, 18 decembrie 2024
[iv] “Doubling down on diamonds”, The Economist, March 28th– April 3rd 2026, page 34
[v] Atât cererea globală de diamante naturale, cât și prețurile acestora au scăzut. Una din explicațiile reducerii cererii ține de numărul mult mai mic de căsătorii, înregistrat recent, în SUA și China.
[vi] “2016 – Anul Marilor Dezechilibre pe Piața Muncii”, Blocul Național Sindical (2025), autori Radu Soviani și profesor univ. dr. Laura Obreja – Brașoveanu, cofinanțat de Uniunea Europeană.
[vii] “Să desfacem șampania! Ratingul României e tot acolo, la fel și dobânzile la care ne împrumutăm”, autor Radu Soviani, ziarul Libertatea, 15 octombrie 2024.
