Critici la adresa unor banci centrale vizavi de inflatie si nu numai pot fi incapsulate in cateva argumente: a/ar fi emis moneda (baza monetara) in exces, ceea ce pune in discutie logica si extensia QE, a relaxarii cantitative ce a debutat in 2008/2009, cand economiile au fost zguduite de criza financiara; b/ ar fi reactionat tardiv la semne de supraincalzire, ar fi deci “behind the curve”; c/ ar fi extins mandatele lor la noi functii (inechitate sociala, schimbarea de clima, etc), ceea ce pericliteaza realizarea misiunii principale de a stabiliza preturile si, in mod inerent, ar complica mult activitatea unei banci centrale; d/ ar fi actionat insuficient pentru reglementarea “sectorului bancar umbra” si a criptoactivelor. Unele aprecieri sunt de luat in seama, altele nu au merit. In acest text atentia este indreptata catre socul inflationist din 2021-2022.

Începutul Secolului 21 este marcat de resurecția ideii de schimbare, după ce aceasta păruse să fie încrustată doar pe frontispiciul ultimului deceniu al secolului trecut. 1989 și mai ales 1991 au marcat, se crede, căderea ordinii globale postbelice, în varianta atomică nu a tratatelor, îndeobște însă acceptându-se semnificația de adevărată schimbare istorică

Avem plăcerea să vă anunțăm că, începând cu data de 22.08.2022, cartea domnului prof. univ. dr. Florin Georgescu, Prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României, „Capitalism si capitalisti fara capital in Romania (2021)” 

Retragerea treptată a stimulilor monetari și normalizarea politicii monetare a Băncii Centrale Europene (BCE) pentru a lupta împotriva inflației sunt de natură să ducă la o fragmentare a piețelor financiare din zona euro. Pentru a contracara acest proces și a preveni o nouă criză a datoriilor suverane în jurisdicția sa, BCE dispune de mai multe instrumente, acestea formând o apărare structurată în adâncime, pe aliniamente succesive. Detalii în continuare

Problema schimbării în România, în sensul impus de tendințele de pe aliniamentele modernității care dau consistență ideii de progres, nu a avut o abordare nici conjuncturală, nici sistematică. Analizele culturale, mai numeroase, au privit aproape exclusiv raporturile dintre tradiție și modernitate și au avut puțină rezonanță dincolo de unele cercuri intelectuale restrânse, aflate într-o gâlceavă pe imitația unor idei din moda timpului, adeseori minore, anecdotice sau prea personalizate.

 Să sperăm că Europa va avea liderii potriviți pentru a promova schimbările necesare în aceste vremuri istorice complicate