La conferinta organizata recent de Consiliul Fiscal si Facultatea de economie si afaceri a Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi avand tema ‘’Bugete publice in vremuri de pandemie” s-a vorbit adesea despre fondurile europene. Dar se impune lamurirea unui aspect esential legat de macroeconomia utilizarii banilor europeni. 

Ce vreau să spun preluând ca titlu vorbele lui Einstein referitoare la comunicarea științifică?. Manifestarea fiecărui participant la lanțul argumentării deciziilor cu impact public, eminamente rațional, trebuie modelată după acest principiu. Toți care spun ceva și tot ceea ce spun aceștia despre decizii să fie cât mai simplu posibil de formulat, astfel încât să aibă sens pentru cunoașterea comună. Dar – ca imperativ de neocolit – nici să fie formulat pe atât de simplu încât să se denatureze conținutul deciziilor, să se sărăcească soluțiile, să se diminueze impactul declarat.

Se spunea că diversitatea culturală a UE este un activ prețios al îmbogățirii Uniunii. Din păcate, tenta naționalistă dată acestei dimensiuni ne duce către fragmentare în toate domeniile integrării și, ce este și mai rău, la preocuparea de a amenda într-un fel sau altul SM sau de a le trimite în faţa justiției europene înainte de a reuși o mai profundă convergență a voinței lor politice, pentru a dinamiza proiectul integrării europene și de a face din UE un actor global autentic.

Criza generată de noul coronavirus a readus în discuție rolul pe care îl poate juca politica monetară. Din păcate, acest rol este văzut fără a face distincție între cazurile particulare ale fiecărei țări. Discuțiile din România nu fac excepție. Și aici, analiștii economici, de la cei din presă până la cei din diverse instituții academice de profil s-au grăbit, așa cum au făcut și cu ocazia crizei din 2008, să acuze insuficienta implicare a politicii monetare, judecată mai ales prin comparație cu relaxările fără precedent practicate de băncile centrale din țările dezvoltate, corespunzător situațiilor lor concrete.

Marea Recesiune , declansata in 2008, a reprezentat un moment de ruptura, un punct de inflexiune in dinamica economiilor; un ciclu lung a fost intrerupt, iar prabusirea pietelor financiare a fost evitata printr-o interventie masiva a bancilor centrale mari. S-a recurs nu numai la mijloace traditionale de interventie, precum scaderea ratelor de politica monetara, ci si la instrumente neconventionale, la, in special, “relaxare cantitativa”(QE) -injectari de baza monetara in economii contra active financiare, care au cautat sa suplineasca miscarea tot mai anevoioasa a lichiditatilor, diminuarea drastica a vitezei de circulatie a banilor. Pandemia a impus reluarea interventiilor masive ale bancilor cetrale si guvernelor.

Dobanda Anuală Efectivă (DAE) se dovedește a fi o “nucă tare” pentru inițiatorul legii privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive. Actul normativ oferă o definiție greșită a DAE, sunt făcute trimiteri la limite pentru această dobândă care nu sunt precizate în text și există prevederi legislative în contradicție cu cele naționale și europene. Toate acestea demonstrează dificultăți serioase în privința înțelegerii filozofiei ce stă în spatele conceptului DAE. Prin urmare, abundă neclaritățile în privința modului cum se vor aplica prevederile legii legate de DAE. Situația e de natură să ducă la numeroase litigii, de pe urma cărora este clar care va fi categoria profesională care va avea oricum de câștigat.