Recenta decizie a băncii centrale americane (Federal Reserve/Fed) de a modifica politica monetară, în sensul de a lăsa inflația să depășească pentru o perioadă ținta de 2 la sută, astfel încât aceasta să compenseze perioada cât inflația s-a situat sub țintă (cu alte cuvinte, urmărind o inflație medie de 2 la sută pe perioade extinse de timp) poate fi privită atât ca o evoluție, cât și ca o revoluție (schimbare de paradigmă)

Al doilea trimestru al anului 2020 a fost o perioadă plină de provocări pentru economia românească, caracterizată de scăderi profunde nemaiîntâlnite în ultimii 25 de ani (de când datele trimestriale aferente PIB sunt disponibile). Într-o măsură mai mare sau mai mică, pandemia a afectat toate ramurile economiei. Însă, spre deosebire de criza din 2008, datele publicate cu frecvență lunară evidențiază faptul că recuperarea a început mai devreme, încă din luna mai. Iar în luna iunie ritmul revenirii a devenit deosebit de puternic, deschizând calea către o creștere robustă în trimestrul al treilea. Ulterior, ritmul revenirii este preconizat să se încetinească semnificativ. În momentul de față, conform scenariului cel mai probabil activitatea economică va reuși să își revină la nivelul pre-criză mult mai repede decât în recesiunile anterioare. Pentru aceasta, însă, este esențială îndeplinirea simultană a mai multor condiții. Procesul de recuperare urmează să ajungă într-o etapă fragilă, și dacă nu acordăm atenția potrivită provocărilor, situația poate redeveni critică într-o fracțiune de secundă. Prin urmare, încă este nevoie de multă muncă și decizii adecvate situației până la recuperarea deplină atât pe plan extern, cât și intern. 

Cu ceva timp în urmă, în media socială, o inițiativă a Băncii Naționale a României (BNR) de întărire a stabilității sistemului financiar era prezentată drept un Plan B menit să asigure băncilor menținerea și, eventual, majorarea marjelor lor de profit în dauna economiei naționale. Enormitatea acestor afirmații este demonstrată, atât de termenii inițiativei, cât și de evoluții recente din sistemul financiar european, tot mai multe bănci centrale din țări non-euro semnând acorduri de obținere de lichiditate în euro cu Banca Centrală Europeană, de genul celui încheiat de autoritatea monetară din România și încriminat ca așa-zisul Plan B. Mai multe detalii în continuare.

The pandemic caused by COVID-19 has shocked the whole world and is another huge blow to the world economy after the financial crisis that erupted in 2008. A sanitary crisis is interweaving with a very severe economic and social crisis. Although most economies seem to have got out of the deep hole caused by The Shutdown, a steady recovery is likely to be difficult and painful, surrounded by big uncertainties and contradictory effects. Much of economic activity is badly hit, not a few companies may not be able to survive, unemployment has been growing rapidly[1], and repair efforts will be time consuming.

Criza actuală generată de pandemia Covid-19 a clarificat pentru toată lumea, dacă mai avea cineva dubii, necesitatea unei poziții macroeconomice sustenabile, conturată prin politici contra-ciclice și consolidată de existența unor rezerve care să ofere autorităților resursele și spațiul necesar pentru a interveni eficient în vederea ameliorării efectelor negative generate situațiile de criză ce apar inevitabil.

Avem o criză de sănătate publica, o criză economică și riscăm să aprindem una nouă: o criza a datoriei publice. Punând ultimele știri în context este ca și cum ne jucăm cu chibriturile pe întuneric într-un depozit de benzină. Prin context mă refer la moțiunea de cenzură care ar reduce semnificativ capacitatea Guvernului de a limita o creștere masivă a cheltuielilor publice. Astfel, odată trecută, moțiunea de cenzură ar lua dreptul Guvernului de a da Ordonanțe de Urgență (OuG), iar fără ele la 1 septembrie costurile cu pensiile cresc cu 40%, ceea ce se traduce într-un impact bugetar de 6 miliarde de euro doar în 2021.