Media prezinta date privind emigratia puternica mod recurent. Profesorul Vasile Ghetau, de la Centrul de Demografie al Academiei Romane, si alti specialisti probeaza acest fenomen de mai multi ani. Dar nu numai Romania cunoaste plecare masiva de populatie. Tarile Baltice, Polonia, Bulgaria, Slovacia, au suferit si ele o hemoragie de capital uman de-a dreptul atipica pentru perioada de pace (peste 15% din populatia activa in Letonia si Lituania –conform date ale ONU, ale Eurostat, etc). Dar nu fenomenul in sine m-a indemnat sa astern cateva ganduri, ci un tip de analiza ce pare sa il subestimeze.

Romania belongs to Europe not only in geographical terms, but also thanks to its one-of-a-kind cultural features. Standing at the confluence of the East and the West, being the sole Christian Orthodox nation among the Latin peoples, the sole Latin-rooted speaking people in the Orthodox East and a cultural “melting pot” in itself, Romania boasts a culture that carries a valuable historical legacy. The National Bank of Romania is definitely a part of this legacy and was one of the key drivers of modern Romania.

De mai bine de doi ani de zile, unul și același grup de câteva persoane,  vehiculează  în spațiul public, pe bandă continuă,  “ad nauseam”, o serie de acuzații neîntemeiate/afirmații false la adresa băncii centrale. Ideea călăuzitoare este aceea că repetarea obsesivă a acestora va duce, în cele din urmă, la fixarea lor în mentalul colectiv ca adevăruri incontestabile. Astfel va fi atins obiectivul urmărit, cel al distrugerii reputației băncii centrale pentru satisfacerea unor interese personale ale acuzatorilor. În rândurile următoare, voi arăta ce e în neregulă cu narațiunile care susțin zece din cele mai întâlnite mituri privind banca centrală.

Globalizarea a însemnat exportul modelului economic al libertății comerțului practic pe toată planeta, grație puterii militare și tehnologice a câtorva mari puteri. Astfel, granițele s-au estompat, ba chiar a părut că dispar, distanțele s-au redus, iar lumea a devenit mai mică, cel puțin aparent.

Se discută zilele acestea în România despre diferite versiuni de a calcula o rată de dobândă de referință, ce ar putea fi utilizată de bănci la calcularea ratele dobânzilor la creditele acordate clienților. Scopul acestor discuții este acela de a găsi o formă de calcul care să avantajeze clienții băncilor, care să fie impusă băncilor prin lege. Această idee este atât iluzorie cât și neinspirată. Este iluzorie pentru clienți, deoarece o formulă care pare avantajoasă astăzi poate deveni dezavantajoasă în viitor, în funcție de evoluțiile economiei. Este o idee neinspirată din perspectiva politicii monetare, deoarece va afecta mecanismul de transmisie a politicii.

Într-o scrisoare adresată Ministrului Finanțelor, concomitent cu informarea Șefului Serviciului Juridic al Comisiei Europene, Banca Centrală Europeană notifică încălcarea Tratatului privind funcționarea UE (Constituția Europeană) în cazul adoptării OUG 114/2018. Documentul în cauză este, în esență, un “vot de blam” dat autorităților române, care au instituit “taxa pe lăcomie” prin adoptarea unui act normativ cu putere de lege (OUG 114) fără ca mai întâi să fi fost consultată Banca Centrală Europeană. Iar consultarea BCE  este o obligație impusă prin lege, așa cum reiese din însuși Tratatul European, și nu un simplu act de curtoazie.