Este mai puțin bine când informațiile şi analizele realizate de experții băncii sunt răstălmăcite în tonuri de un populism strident, care nu au nimic de a face cu fenomenele analizate.
Secolul XX este marcat de confruntarea intre democratie si regimuri totalitare; este marcat de doua razboaie cumplite, ce s-au purtat nu numai in Europa. In ambele confruntari, SUA au fost factor decisiv in inclinarea balantei de partea pacii si democratiei. Principiile declaratiei wilsoniene (a Presedintelui SUA, Woodrow Wilson) au calauzit un mers al faptelor catre “neatarnare” pentru numeroase popoare, intre care si romanii care traiau in imperiul austro-ungar, in Transilvania. Unirea Transilvaniei cu Romania face parte din procesul de realizare a unitatii nationale.
Ministrii de finante ai Frantei si Germaniei, Bruno le Maire si Olaf Scholz, au propus formarea unui buget al zonei euro menit sa reduca din discrepante economice. Propunerea este de bun simt avand in vedere incompletitudinea uniunii monetare ca arhitectura institutionala si aranjamente de politici. De mult timp experti si responsabili politici imbratiseaza teza ca lipsa aranjamentelor de ordin fiscal (ce nu trebuie sa fie fi reduse simplist la “reguli”) este o carenta majora a functionarii zonei euro.
Vorbim de un model economic al României ca stat membru al UE și care trebuie să performeze în cadrul a două procese, cel al integrării europene şi, prin aceasta și cel al globalizării, la un moment în care conștientizăm că ne îndreptăm și spre o nouă paradigmă.
În mass media din România a fost preluată în urmă cu câteva zile o opinie a unui avocat și, în același timp, profesor universitar de drept comercial, conform căreia Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat că dobânzile din contractele de credit trebuie plafonate la nivelul celor obișnuite, hotărâre ce ar trebui cunoscută de anumiți legiuitori autohtoni care dezbat legea plafonării costurilor creditelor bancare.Opinia exprimată nu reflectă corect decizia judecătorilor europeni, e ilogică pe alocuri și e de natură să dea naștere la confuzii, după cum voi explica în continuare. Hotărârea CJUE se referă la validitatea doctrinei Tribunalului Suprem din Spania în privința caracterului abuziv al dobânzilor moratorii (penalizatoare) și nu are nicio legatură cu vreun regim de plafonare a dobânzilor obișnuite stabilite prin contractele de împrumut.
Acum zece ani, în octombrie 2008, se prăbuşea Lehman Brothers. O bancă americană dintre acelea despre care se afirma că… sunt prea mari ca să cadă. Criza ameninţa să lovească întreaga planetă.
În ultimul timp s-au intensificat discuțiile despre posibilitatea ca inflația din SUA să înceapă să crească relativ rapid și să redevină o problemă dacă stimulii acordați în timpul pandemiei se vor extinde cu 1,9 trilioane de dolari cât reprezintă pachetul fiscal propus. În teorie, influențele care derivă de aici pentru politica monetară a Fed nu ar trebui să ne îngrijoreze cu referire la politica noastră monetară, deoarece rata de schimb flexibilă ar trebui să elibereze rata internă a dobânzii de presiunile externe, permițându-i să ducă la atingerea scopurilor referitoare la stabilitatea prețurilor în România. Așa ar sta lucrurile dacă politica monetară ar influența condițiile monetare și financiare ale unei țări exclusiv prin rata dobânzii (canalul ratei dobânzii). Totuși, în realitate, pe de o parte, influența externă a politicii monetare a Fed este foarte puternică, iar pe de altă parte pandemia a creat condițiile ca inflația să crească în țările dezvoltate deoarece a făcut necesară apariția unei legături între guverne, firme și bănci care ar putea face dificilă retragerea la timp a stimulilor.
