20 December 2016 marked the 165th anniversary of Johan Gustav Knut Wicksell’s birth. One of the world’s most prominent economists. But, in all probability, the most underrated one as well, as some argue, myself included. His work is important for understanding both inflation and monetary issues and public finance-related matters. There are, however, two enormous contributions that Wicksell has made to the economic research method and that, to my knowledge, no one has highlighted so far.

Economistii au obsesia echilibrelor desi stiu ca miscarea economiei contine impulsuri catre imbalante, instabilitate. Cel mai profund driver al dezechilibrelor sunt inovatia, spiritul intreprinzator, care permit unor persoane, companii, sa obtina avantaje competitive, sa ajunga in frunte, sa perturbe ierarhii.  La nivelul statelor, pierderi si castiguri de avantaje competitive, dincolo de efecte ale ciclurilor economice si miscari de capital eratice, se traduc in deficite si, respectiv, surplusuri comerciale externe –toate in dinamica. Dezechilibrele externe depind de politici economice. De ce exista obsesia amintita? Explicatia rezida in ce spune bunul simt: deficite mari, cand ilustreaza cheltuieli peste posibilitati, nu pot continua la nesfarsit; la un moment dat au loc corectii mai mult sau mai putin dureroase. Altfel spus, echilibrul (dezechilibrul) este un concept dinamic, care pune alaturi resurse cu nevoi.

During hearings in the US Congress the Commerce Secretary in the new Republican administration asserted that the United States wish ‘fair trade’. Such a statement indicates a radical change of vision regarding foreign trade relations if compared with the thinking that prevailed after 1945

Aşa cum era de aşteptat, apariţia, la data de 1 martie 2017, a “Cărţii albe privind viitorul Europei“ sub semnătura Preşedintelui Comisiei Europene, Jean – Claude Juncker, a stârnit numeroase discuţii. Din păcate, cele mai multe luări de poziţie din spaţiul public românesc exprimă teamă şi indignare faţă de perspectiva creării Europei cu două viteze, demonstrând ignorarea câtorva lucruri fundamentale.

Guvernatorul BNR a scris o carte de sinteză, în afara sferei reglementate de Legea 206/2004, punând la dispoziţia tuturor celor interesaţi o lucrare în care să găsească tot ce a fost important în politica monetară a BNR din 1990 până în 2008

Sub reflectorul “României libere” a ajuns o carte a guvernatorului  BNR Mugur Isărescu, publicată în anul 2009: “Contribuţii teoretice şi practice în domeniul politicilor  monetare şi bancare”. Ziarul a publicat o anchetă de presă, semnată de Sorin Semeniuc, având ca subiect amintita carte. De reţinut titlurile ce se vor şocante: “Guvernatorul Băncii Naţionale acuzat de lipsă de etică academică”; “Isărescu, plagiat din Isărescu”; “Autoplagiatul lui Isărescu este fără dubiu”. Toate fiind subsumate următoarei informaţii: „Guvernatorul BNR a preluat aproape integral, într-o carte din 2009, fără a menţiona explicit acest lucru, 180 de pagini din trei volume pe care le publicase în anii anteriori”.