Teoria că procesul de rezoluție bancară urmărește doar salvarea cu orice preț a  băncilor sistemice de la faliment începe a fi promovată tot mai insistent în dezbaterea publică din România. În acest context, se afirmă că rezoluția s-ar caracteriza prin lipsa oricăror sacrificii și restricții pentru băncile respective. Susținerea unei asemenea teorii denotă însă o neîntelegere a scopului mecanismului de rezoluție bancară și a modului cum acționează instrumentele de rezoluție. Clarificările necesare sunt oferite în continuare.

Inflatia exista pentru ca, intr-o economie libera, preturile se misca, cel mai adesea in sus; este o platitudine aceasta afirmatie. Dar ea merita sa fie spusa tinand cont de ce se intampla in numeroase economii in ultimii ani. Este vorba de inflatie foarte scazuta, aproape de zero. In economia noastra am asistat la un soc dezinflationist masiv ca urmare a reducerii TVA, care a condus la inflatie negativa incepand cu 1 iulie 2015. Si la noi inflatia a scazut in pas alert, mai ales dupa 2012; pentru finele acestui an prognoze recente converg catre o rata inca negativa.

România este printre țările cele mai interesate în prosperitatea și buna funcționare a Uniunii Europene. Obiectivul nostru de a intra în UE ne-a forțat să facem reforme în toate domeniile, de la cel economic la cel politic și social. Reforme pe care altfel nu le-am fi făcut. Economia noastră a prosperat, iar democrația noastră s-a întărit. Combinată cu calitatea noastră de membru al alianței Nord-Atlantice, poziția noastră geo-strategică a avut de câștigat.

Invocând dificultatea de a achita ratele la creditele în franci elvețieni ca urmare a evoluției în creștere puternică a cursului monedei abreviate internațional CHF, mai multe persoane au solicitat vehement impunerea prin lege a plăților la cursul istoric, din momentul contractării creditului aflat în dispută cu banca. Din păcate, creșterea ratelor în expresie nominală nu a fost cântărită corect din perspectiva posibilităților reale de plată, bazate în marea lor majoritate pe evoluția câștigului salarial mediu net, așa cum a fost el consemnat de statistica oficială. De altfel, el a stat la baza posibilității de luare a unui credit și a dus în majoritatea cazurilor la limită la accesarea în franci elvețieni.

Romania are nevoie de o conversatie interna serioasa privind aderarea la zona euro (ZE), care sa ajute decizii politice responsabile. Judec textul profesorului Silviu Cerna (Ziarul Financiar, 23 sept. a.c) in acest context si salut demersul fiindca vine din partea unui om cu cunoastere teoretica si experienta in practici monetare. Pledoaria pentru ca aderarea la zona euro sa fie esenta unui proiect de tara nu este lipsita de temei, mai ales ca ar semnifica apartenenta la primul cerc concentric al Uniunii. Ar putea favoriza inserarea in retele industriale europene; ar avea si o dimensiune geopolitica accentuata in lumina incertitudinilor aduse de ultimii ani, inclusiv de rezultatul referendumului din Regatul Unit si tendinte centrifuge in UE. Pe de alta parte, argumentatia ca aceasta aderare sa fie cat mai rapida, chiar in 2019, este de examinat la rece, nu furati de patetism.

The financial cycle has ended up in a very deep financial crisis. Very low interest rates, ultra-low, even negative, policy rates epitomize this crisis; they have raised concerns about the global economy and  have triggered heated debates among economists, decision-makers. Central banks, especially those which set the tone in financial markets are under scrutiny taking the center-stage of debates. Top ECB officials cite structural conditions in the European and the world economy as an explanation for the very low interest rates. In essence, these conditions refer to the balance between investment and saving[1]. The IMF also got involved in the debate by saying that ultra-low rates (even negative) are not unjustified in the current context[2]. The BIS, instead, warns repeatedly about side-effects of non-standard measures.