Recent, în mass-media autohtonă a fost lansată o teorie stranie potrivit căreia Banca Națională a României menține leul aproape de o valoare aleasă față de moneda națională a Botswanei. Rândurile de mai jos, cu caracter de educație financiară, demonstrează caracterul aberant al unor astfel de afirmații, total deconectate de realitatea faptică. În acest scop, sunt explicate diversele aranjamente valutare utilizate pe plan internațional, cu unele dintre avantajele și dezavantajele lor, precum și ce presupune un regim de țintire a cursului de schimb.
Începuturile unei narațiuni false
În urmă cu cinci ani, jurnalistul economic Radu Soviani susținea, la modul serios, pe un site de media socială, ca moneda naționala a României se află de mult timp într-o relație fixă rigidă cu cea a statului african Botswana[i]. Economistul prezenta o reprezentare grafică, ce arată că leul românesc s-a mișcat relativ puțin, în timp, peste sau sub valoarea de 2,62 monede naționale ale statului african (curs înregistrat în data de 4 iunie 2021). De aici, dată fiind volatilitatea de curs pe care o considera redusă, dl Soviani trăgea concluzia că: “în loc să urmeze politica Băncii Centrale Europene[ii], Mugur Isărescu a preferat să facă “un hard pegging”, să lege moneda națională, leul, de moneda națională a Botswanei.” Afirmația în cauză a fost și rămâne o mare aiureală, rațiunile ce au condus la o astfel de calificare fiind explicate, detaliat, la vremea respectivă, pe site-ul de opinii al personalului BNR.[iii]
În esență, să reținem doar că un regim de curs de schimb de tip “hard pegging” însemnă că o țară stabilește o relație valorică fixă între moneda sa și altă monedă, (de obicei una importantă pe plan internațional sau a principalului partener economic), sau un coș de monede, relație pe care se angajează să o păstreze. Prin urmare, cursul de schimb nu se mișcă în funcție de cerere și ofertă, el rămânând înghețat până la momentul în care autoritățile guvernamentale decid oficial modificarea sa. Pentru a menține relația fixă rigidă (“peg”-ul), țările apară cursul prestabilit prin intervenții directe de cumpărare și vânzare de valută contra monedă națională pe piețele financiare. Avantajele oferite de regimurile “hard-peg” țin de menținerea încrederii investitorilor, de înlesnirea tranzacțiilor comerciale și financiare internaționale (riscurile valutare sunt înlăturate) și de controlul inflației. Dezavantajele rezidă în faptul că țara pierde independența politicii monetare și trebuie să dețină rezerve valutare importante pentru apărarea cursului la nevoie.
Plecând de la definiția conceptului “hard pegging”, nu trebuie ca cineva să fie mare analist economic, ca să realizeze că reprezentarea grafică invocată de dl Soviani (în 2021), ce surprindea volatilitate de curs, demonstra prin ea însăși, fără drept de apel, că susținerile acestuia erau greșite. Dacă cursul fluctuează, atunci e clar că nu ne aflăm în prezența unui regim de curs de schimb fix rigid.[iv]: În cazul unui astfel de regim, relația dintre cele două monede trebuie să fie reprezentată de o linie dreaptă.
Ignoranță economică sau dezinformare? Altă explicație pentru toată această poveste? Rămâne însă indisputabil faptul că articolul jurnalistului, din 2021, conține comparații între leu și moneda cu nume “exotic” a Botswanei, precum și între politicile monetare ale celor două țări implicate, asortate cu glumițe de gust îndoielnic, atunci când nu sunt de a dreptul deochiate. Un exemplu: măsurile luate de autoritățile române competente, prin raportare la cele ale statului african (și la moneda sa), au fost “moi”, deși s-au dorit a fi “tari”. Sau, conform altui exemplu, măsurile respective au fost “deambotswana”, cu trimitere pentru echivalență, prin hyperlink, la o expresie românească neaoșă, a cărei citire ar putea să le facă pe domnișoare și doamne să roșescă.
Vechea narațiune revine într-o nouă formă (tot greșită): țintirea cursului de schimb
Prin două articole publicate recent în ziarul Libertatea, dl Radu Soviani scoate de la naftalină povestea legăturii directe dintre cele două monede. De această dată, jurnalistul nu mai promovează narațiunea “hard-pegging””, ce a fost supusă criticilor, preferând să o înlocuiască cu una a “țintirii cursului”, aranjament unde cursurile valutare se pot mișca în anumite limite față de o valoare țintă. Să fie această schimbare o recunoaștere clară a faptului că susținerile sale din trecut în domeniu au fost total greșite? În opinia mea, răspunsul este afirmativ. Înainte de a continua analiza, voi aborda câteva aspecte tehnice privind cursurile valutare, pentru a facilita o mai buna înțelegere a acesteia.
Regimuri de curs de schimb ….
Pe plan mondial, există aranjamente/regimuri diverse de curs de schimb, alegerea de către o țară a unuia sau a altuia dintre acestea reprezentând o decizie importantă, dat fiind impactul lor distinct asupra multor variabile economice.
Aceste regimuri pot fi clasificate în mod diferit, în funcție de criteriile generale utilizate și distincțiile fine făcute în cadrul claselor stabilite. Ca o prezentare simplificată, voi preciza că la o extremă se află regimurile stricte/rigide de cursuri de schimb fixe (“hard-pegging”), în timp ce la cealaltă se pot identifica cursurile valutare variabile (“floting exchange rates”)[v]. Între cele două extreme (“corner solutions”) există regimuri intermediare de curs de schimb, cum ar fi:
- cursuri fixe convenționale (față de o monedă sau un coș de monede)[vi];
- cursuri fixe însă ajustabile periodic pe o bază continuă (“crawling pegs”);
- cursuri fixe cu benzi orizontale (“target zones”);
- alte tipuri de cursuri.
…și țintirea cursului unei monede naționale
Țintirea cursului de schimb reprezintă politica conform căreia banca centrală a unei țări încearcă să mențină moneda sa națională aproape de un curs stabilit sau în cadrul unei benzi de fluctuație ce a fost aleasă față de o altă monedă sau un coș de monede străine.
Obiectivul politicii este de a reduce volatilitatea cursului de schimb pentru a face comerțul și investițiile internaționale mai predictibile. Pe această cale, este micșorat riscul valutar, este întărită încrederea investitorilor și sunt încurajate tranzacțiile comerciale transfrontieră. Pentru a apăra ținta aleasă, banca centrală poate apela la rezervele sale valutare sau modifica dobânzile pe piața internă. De exemplu, în cazul în care moneda sa națională se depreciază, autoritatea monetară va vinde din rezervele sale internaționale în schimbul propriei monede. Autoritatea poate recurge, ca metodă indirectă, și la creșterea dobânzilor pentru a atrge investitorii și a susține astfel cererea pentru moneda națională. Prin ambele mecanisme, cursul este menținut aproape de ținta stabilită. Reversul medaliei este că politicile de țintire implică renunțarea, în anumită măsură, la libertatea politicii monetare naționale (întrucât ținta de curs este prioritară). Totuși, față de regimurile “hard-peg”, politicile de țintire oferă țărilor mai mult spațiu de manevră în gestionarea economiilor naționale.
Plecând de la definiția prezentată câteva rânduri mai sus, se cuvine precizat că în aranjamentele de țintire a cursurilor de schimb intră regimurile valutare intermediare (“soft pegs”) și (potrivit unora) cursurile cu flotare controlată.
Ciudatul joc de-a alba-neagra al unui economist profesionist
După cum am menționat deja, doctorul în economie Radu Soviani revine, într-un articol de presă din 18 iulie 2026, cu o variantă reșapată a unei mai vechi fantezii personale, cea potrivit căreia guvernatorul BNR ar fi legat leul românesc de moneda din Botswana (BWP). De această dată, nu mai avem de a face cu curs fix rigid (hard-peg), ci cu un curs căruia i se permite să fluctueze în anumite limite. În sprijinul acestei teorii, cititorilor le este oferit un grafic ce surprinde evoluția perechii valutare RON-BWP în perioada ianuarie 2025 – mai 2026, cu un marcaj în partea superioară, ce atestă că raportul valoric dintre cele două monede a fost “calculat prin cursul EUR”, altfel spus la acest raport s-a ajuns prin utilizarea de cursuri încrucișate (EUR/RON și EUR/BWP). Dl Soviani descoperă că între mai 2025 și aprilie 2026 (o perioadă decupată special dintr-una mai lungă) cursul RON/BWP a înregistrat variații destul de mici, această constatare fiind suportul întregii sale teorii.
Este corect să arătăm că unele (dar nu toate) din referirile dlui Soviani la legarea leului românesc de moneda africană sunt însoțite, fără a fi întotdeauna în relație directă, de sintagmele “pare”, “pare posibil” și “posibil”. Niciodată posibilitățile amintite nu sunt însă clarificate, pentru ca cititorii să știe dacă e laie sau bălaie. Există și câteva referiri la coincidențe/coincidențe statistice în comentariile sale, și acestea puse sub semnul incertitudinii: cuvântul de ordine este “ar putea părea”.
Totuși, în nisipurile mișcătoare ale textului, pot fi identificate afirmații ferme, ce nu pot negate, privind legarea leului de moneda africană (BWP), cum ar fi cele ce urmează:
“Totuși lanțul de iubire dintre leul gestionat de dl Isărescu și cursul țintit de el (BWP) pare (n.n.- emfaza adăugată) să se fi rupt…: din 4 mai 2026 și până în 13 iulie 2026, leul s-a depreciat față de moneda Botswanei cu aproximativ 3,5%” .
Citatul de mai sus conține o referire expresă și precisă la existența unui aranjament de țintire a cursului BWP operat de către guvernatorul BNR (sic!). Sintagma “pare” are în vedere “lanțul de iubire”, respectiv stabilitatea relativă a relației valorice dintre cele două monede, și nu existența presupusului regim de curs de schimb.
Aranjamentul ancorării leului de moneda din Botswana, ca un fapt ce nu poate fi pus sub semnul îndoielii, este menționat și în al doilea articol al dlui Soviani, publicat de ziarul Libertatea în data de 2 august 2026:
“… comitetul de apel Fitch ……a transmis decizia de a păstra ratingul …… Speculând, posibil (n.n.–emfază adaugată) ca unul din argumentele invocate de BNR și Guvernul României să fi fost revenirea după o temporară excepție a țintirii cursului leului de moneda din Botswana, așa cum am detaliat aici”.
Fragmentul de text de mai sus reprezintă o presupunere (sic!) a jurnalistului, de o enormitate ce nu mai trebuie demonstrată, că agenția Fitch a păstrat ratingul României pentru că, printre altele, statul român a revenit la ancorarea leului de moneda țării africane. Sintagma “posibil” este în legătură cu argumentele și nu cu revenirea la “țintirea cursului”, regim de curs de schimb despre care jurnalistul confirmă că a mai scris (a se vedea trimiterea la primul articol prin hiperlink).
Și o mostră de text neclar/ambiguu, din care nu știi ce să alegi, extrasă din primul articol analizat:
“Pentru unii legarea de către BNR a cursului leului de cursul monedei Botswanei poate părea (n.n. – emfaza adaugată) o stabilitate neobișnuită dacă nu este o coincidență statistică…dar pentru alții poate fi (n.n. – emfaza adaugată) și un indiciu că domnul Isărescu a urmărit cu mult înainte de domnul Nazare replicarea stabilității din Botswana.”
Avem de a face cu o frază anapoda și “care nu curge”. Cuvântul “legarea” desemnează presupusa acțiune (administrativă) a BNR de a ancora moneda națională de o alta, dar o acțiune (deliberată) nu poate fi o coincidență statistică. Ca și graviditatea, legarea este sau nu este. Coincidența statistică se aplica strict relațiilor matematice dintre date (asocieri, evoluții paralele, corelații) și nu actelor administrative sau deciziilor de politică. Stabilitatea poate fi un atribut al legăturii (asocierii) dintre cele două monede și nu al acțiunii de legare. Și ceea ce este cel mai important, sintagma “pare” se află în relație cu stabilitatea legăturii și nu pune în discuție existența legăturii în sine. Un curs de schimb este un raport valoric între două monede, deci legarea “cursul leului de cursul monedei Botswanei” pare să trimită la o legătură între două perechi de monede.
De ce să-ți pui în joc reputația profesională? Pentru un efect retoric?
Un economist profesionist nu are cum să facă o asemenea imensă greșeală, cum este susținerea teoriei că BNR țintește cursul leului față de moneda națională din Botswana. Pentru ca această realitate să existe trebuia ca BNR să fi stabilit din punct de vedere legal/tehnic un mecanism de curs de schimb prin care să lege leul de moneda africană. Aceasta ar fi presupus ca autoritatea monetară română să fi anunțat public moneda țintită, banda de fluctuație permisă în jurul cursului central dintre cele doua monede și să fi intervenit pe piață prin cumpararea și vânzarea de valută pentru apărarea nivelului de curs prestabilit sau pentru menținerea sa într-o bandă. Nimic din acestea nu s-a întâmplat. Și de ce ar fi ales România un astfel de regim valutar? Are moneda Botswanei importanță deosebită în relațiile economice internaționale sau este această țară un principal partener comercial al țării noastre? Răspunsul este evident negativ. Să nu știe toate aceste fapte un jurnalist economic cu vechi state de serviciu și doctor în economie?
Totuși, care e adevărul?
Realitatea faptică, ce poate fi verificată de oricine, este că leul românesc nu este legat rigid de BSW (“hard-pegging”) sau că ar fi supus unui regim de țintire a monedei Botswanei. Politica monetară a României este cea de țintire a inflației nu de utilizare a cursului de schimb ca ancoră. Moneda națională a României operează în cadrul unui aranjament de curs de schimb de flotare controlată. Într-un astfel de regim valutar, valoarea monedei este determinată, în principal, de piață, autoritatea monetară intervenind doar pentru a reduce volatilitatea excesivă a acesteia. De reținut că, BNR nici măcar nu publică un curs de schimb oficial RON-BWP.
De cealaltă parte, Botswana își gestionează moneda națională prin intermediul unui aranjament de curs fix, dar ajustat periodic, de tip “crawling peg” (curs târâtor, curs în cremalieră) față de un coș de monede compus din randul sud-african și Drepturi Speciale de Tragere (DST). DST este o monedă compozită (calculată pe baza unui coș valutar) în componența căreia intră, printre alte monede, euro și dolarul SUA. Leul românesc nu face parte din niciunul din cele două coșuri valutare.
Leul românesc nu este direct corelat (asociat) cu moneda din Botswana. România are legături economice în principal cu Uniunea Europenă, în timp ce cele ale Botswanei sunt în cea mai mare parte cu Africa de Sud. Cursul de schimb al leului “privește” către euro, în timp ce moneda africană are drept referință, după cum arată chiar dl Soviani, randul sud- african și DST. Orice relație valorică dintre RON și BWP, nu este determinată de comerțul sau relațiile financiare dintre cele două țări, ci este rezultatul unui calcul matematic, ce ține cont de modul cum se relaționează cele două monede la euro. De altfel, jurnalistul a precizat clar, în acest sens, că pentru graficul prezentat au fost utilizate cursuri încrucișate, prin euro.[vii] Prin urmare, alinierea observată de jurnalist dintre leul românesc și moneda Botswanei nu demonstrează existența unui mecanism de țintire a cursului de schimb, ci este un efect colateral al modului cum monedele implicate fluctează global.
Concluzii
Rar am mai citit un articol economic atât de ciudat ca cel al dlui Soviani din data de 18 iulie 2026, din ziarul Libertatea, articol cu note de senzațional (posibil pentru a favoriza click-urile din partea cititorilor), în detrimentul unui conținut strict științific. Un text, scris cu dacă și cu parcă (ca în refrenul copilăriei mele[viii]), aflat pe un tărâm al confuziilor (voite sau nu) și al reprezentării greșite a unor realități economice fundamentale. În opinia mea, dacă ar fi să utilizez terminologia agențiilor de rating, calificativul ce poate fi acordat unui astfel de articol este clar cel de “junk”.
***
[i] “Indiferent cum și-o caracterizează, politica monetara a lui Mugur Isărescu este de-a-n Botswana”, Radu Soviani, Blogul lui Radu Soviani, 9 iunie 2021
[ii] Afirmație de un penibil absolut, deoarece România nu este în zona euro, deci politica sa monetară este independentă de cea a BCE.
[iii] A se vedea în această privință articolul “Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros se plimba o coțofană, când în sus și când în jos”, publicat pe site-ul www.opinii.bnr în data de 09.07.2021.
[iv] Consiliul monetar este un exemplu de “hard-pegging”. Bulgaria a introdus un consiliu monetar în data de 1 iulie 1997, ancora inițială fiind marca germană și apoi euro. Rata fixă a fost de 1,95583 BGN=1 EUR (inițial 1.000 BGL=1 DM, tranziția spre ancora euro în cadrul consiliului monetar s-a făcut cu păstrarea valorii relative).
[v] Cursurile variabile (flotante) pot fi cursuri cu flotare libera pe piață sau cu flotare controlată prin intervenții pe termen scurt ale băncilor centrale.
[vi] În cazul unui astfel de aranjament, potrivit definiției FMI, o țară își leagă moneda sa la un curs fix față de o altă moneda sau un coș de monede, acesta din urmă fiind format din monedele principalilor parteneri comerciali sau financiari. Nu există un angajament de menținere irevocabilă a nivelului de curs. Cursul de schimb poate fluctua în limite înguste față de un curs central, iar autoritatea monetară se angajează să mențină paritatea prin intervenții directe și indirecte.
[vii] Pe acest fundal, “ruperea lanțului de iubire” amintită de dl Soviani nu este decât rezultatul deprecierii leului în raport cu euro și nimeni nu a luat, din 4 mai 2026, vreo măsura pentru a ține România aliniată la Botswana, așa cum susține fantezist jurnalistul.
[viii] Refrenul era “Dacă și cu Parcă se plimbau într-o barcă, dacă Dacă a plecat, Parcă parcă s-a înecat”.
