Conform datelor IFC, 40 la sută din totalul IMM-urilor din țările emergente înregistrează anual o nevoie de finanțare neacoperită de aproximativ 5200 miliarde dolari. Din această sumă, aproximativ 800 miliarde de dolari revin IMM-urilor din zona Europei și Asiei centrale. Costul de oportunitate al nerealizării dezvoltării potențiale a IMM-urilor este dat de faptul că ele sunt principalul angajator din orice economie. În România existau aproximativ 1,36 milioane entități economice active (aproape 380 de mii de PFA-uri și 985 de mii de companii) în 2019. Puțin peste 10 la sută dintre companiile nefinanciare (fie ele IMM-uri sau corporații) au apelat la credite bancare în anul 2020 și 2021, majoritatea finanțării lor (peste 60 la sută) provenind din reinvestirea profitului. Băncile comerciale declară că se află în concurență pentru acordarea de credite către 20 la sută dintre companiile nefinanciare, restul neîndeplinind criteriile de capitalizare.

„Să intervină Statul!” se aude tot mai des în spațiul public. „Sunt condiții extraordinare!”, „Să plafoneze Statul prețurile!” răspund alte voci, cu și mai mult entuziasm. Sunt trei evoluții recente care mi-au atras atenția, cu ajutorul cărora putem demonstra ușor, într-o manieră facilă, de ce vocile greșesc, și de ce însăși intervenția etatistă este sursa, și nicidecum soluția, problemelor

În data de 7 septembrie 2021, Salvadorul a devenit prima țară din lume care a adoptat Bitcoinul ca monedă cu curs legal. Măsura a atras admirația, la scară mondială, a fanilor criptomonedelor, în paralel cu generarea de incertitudini și neliniști în rândul majorității populației locale. Totodată, ea a fost primită cu scepticism de către o serie de economiști, instituții financiare internaționale și agenții de rating. Articolul de față analizează recenta decizie a autorităților salvadoriene, în încercarea de a decripta posibilele sale consecințe pentru mica economie latino-americană și, mai general, asupra pieței criptoactivelor.

Traim vremuri foarte dificile, cu o suita de crize, evenimente extreme, care pun la mare incercare sistemele economice si politice, in ultima instanta cetatenii. Guvernele sunt chemate sa gestioneze cu responsabilitate si luciditate situatii extreme, provocari, ce se tin parca lant.

În ultimii ani, mulți economiști, sociologi, politologi și politicieni din economiile occidentale par să abordeze unele subiecte de interes, cu precădere schimbările climatice și inegalitățile economice, ca si cum economiile lumii ar funcționa greșit. În viziunea lor, dacă ar funcționa corect, economiile nu ar contribuie la încălzirea globală și nu ar rezulta în inegalități economice sau în creșterea temporară a acestor inegalități. Din modul în care este formulată problema, soluția apare ca o supunere idividuală cu necesitate față de un scop general: întreaga economie trebuie să facă schimbări care să reducă, eventual, chiar la zero, contribuția la încălzirea globală și să reducă, dacă nu chiar să elimine, inegalitatea. Toate acestea după planuri bine stabilite la nivel global, regional și la nivel de țară.

În evaluarea riscurilor pentru UE și Spațiul Economic European, publicată în 10 iulie 2021, Centrul European Pentru Prevenirea și Controlul Bolilor a notat o îmbunătățire a situației generale comparativ cu evaluarea precedentă din luna februarie 2021, dar atrage atenția că reuniunile de masă pot genera transmisie locala și pan-europeană, dacă nu sunt respectate măsurile de stopare a răspândirii virusului sau dacă restricțiile sunt ridicate prematur. De asemenea, evaluarea atrage atenția asupra răspândirii noii variante Delta B.1.617.2 (indiană), mai contagioasă decât cele precedente și care este asociată cu o reducere ușoară a eficienței vaccinului după prima doză.