Balanţa de plăţi reprezintă sinteza tranzacţiilor economice şi financiare ale României cu restul lumii…
Într-o uniune monetară, dezechilibre excesive apar nu numai ca urmare a unor politici economice “iresponsabile”…
Dacă uniunea monetară ar poseda instrumente şi mecanisme de amortizare a şocurilor asimetrice (adică buget comun al euroariei, schemă comună de garantare a depozitelor etc.), convergenţa reală şi-ar pierde din semnificaţie…
Este de notat ca in Romania, “ronizarea” tranzactiilor creste pe fondul scaderii dramatice a inflatiei si a dobanzilor, ceea ce este de salutat si reduce din taria argumentului legat de euroizare…
În criza actuală, spre deosebire de cea din 1929-1933, entitățile financiare too big to fail și nu numai, au fost salvate de guverne, care din acest motiv nu au mai putut iniția proiecte suficiente pentru a crea locuri de muncă. Exact invers comparativ cu Marea Depresie. Astfel, această criză a zdruncinat bazele economiei de piață…
As the Romanian government expanded its Redeem Program, from old cars to old fridges and vacuum cleaners, I wonder if it could not extend it to communist time economics books, to be exchanged to market economy books of economics…
În UE se vorbeşte mult despre integrarea pieţelor financiare drept cale de a face Piaţa Unică să funcţioneze mai bine, cale de micşorare a riscurilor; există opinia că astfel s-ar diminua nevoia de integrare fiscală, “partajarea riscurilor” (risk sharing) fiind prezumată ca asigurându-se prin pieţe de capital. Este o teză devenită un fel de mantră la Bruxelles şi în unele cercuri politice şi de afaceri că CMU ar rupe “legătura fatală” (doom loop) între bilanţuri bancare şi datorii suverane; eu am o viziune mult nuanţată în această privinţă.
