Dintre cele patru motive posibile pentru continuarea relaxării cantitative, unul singur (rata inflației situată sub țintă) are atât o acoperire statutară, cât și una de logică economică, dar și aceasta discutabilă. Celelalte trei motive nu rezistă la o analiză, nici din punct de vedere al statutului BCE, nici din punct de vedere al logicii economice

„Mises credea că economia este fundamentul intelectual al civilizației moderne, că este „inima” și condiția supraviețuirii ei; și că, dacă întregul corp al cunoașterii cuprins în știința economică va fi ignorat ori falsificat, se va ajunge la distrugerea societății umane și a omului însuși”

Banca Centrală Europeană (BCE) a reluat, în vara anului 2019, retorica privind necesitatea unei noi runde de relaxare cantitativă, adică de expandare a bilanțului propriu prin emisiune de bani, în schimbul achiziționării unor titluri de valoare. În sprijinul acestei opțiuni se aduc o serie de argumente care se discută în mod transparent (o rată a inflației situată sub țintă; un ritm de creștere economică nesatisfăcător), dar și argumente care rămân învăluite în umbră (supra-îndatorarea unor state, firme și gospodării; necesitatea de a stimula exportul zonei euro printr-o devalorizare). Într-o serie de articole, începând cu cel de față, vom analiza cât de pertinente sunt aceste motivații.

În 2017, Banca Centrală Europeană (BCE) a decis să elaboreze rata dobânzii pe termen scurt la operațiunile în euro (€STR) – o nouă rată a dobânzii de referință care va fi disponibilă de la 2 octombrie 2019 – cu intenția ca aceasta să poată funcționa ca mecanism de sprijin în cazul în care sectorul privat nu reușește să susțină propria rată a dobânzii de referință overnight, EONIA. În 2018, un grup de lucru al sectorului privat privind ratele dobânzilor fără risc a recomandat înlocuirea EONIA cu €STR, luând în considerare feedback-ul din partea pieței. Acest grup de lucru sprijină în prezent piața în tranziția la €STR.

Deficitul acut de spatiu fiscal devine tot mai periculos si este o urgenta a politicii fiscal/bugetare in Romania; nu este ideea fixa a cuiva! !

O activitate desfășurată de majoritatea absolută a băncilor centrale din lume este cea de diseminare a cunoștiințelor economice legate de funcțiile lor către publicul larg. Articolul de față se înscrie în cadrul eforturilor de această natură ale Băncii Naționale a României și își propune să clarifice anumite aspecte privind implementarea recapitalizării interne (“bail-in”). El este necesar și pentru corectarea unor afirmații eronate făcute de un profesor universitar de drept comercial cu ceva timp în urmă și difuzate pe un site Internet privind aspecte juridice.