Îmi amintesc că, în toamna aceea, presa lumii semnala nevoia stringentă de a fi evitată o panică bancară, care „dacă s-ar produce ar fi inevitabil explozivă”. Şi iată că, după zece ani, la începutul toamnei lui 2018, cel care a condus Fed-ul în vâltoarea crizei, Ben Bernanke, declara că mai bine de două treimi din pierderile suferite de Statele Unite au fost cauzate de panică. Nu întâmplător deci, încă din toamna lui 2008, cuvântul de ordine la banca centrală a României a fost evitarea panicii.

Simptome disparate de panică au fost, era şi imposibil să nu fie, dar o simptomatologie sistematică a panicii n-am avut în România, în vremea crizei. Astfel de simptome disparate au fost evidente mai cu seamă în cazul câtorva bănci. La acest fenomen se referă directorul editorial al Ziarului Financiar, Cristian Hostiuc, într-un comentariu publicat miercuri, notând că „exact acum 10 ani avea loc cea mai tensionată săptămână din istoria pieţei valutare din România, care a lăsat multe cicatrice şi resentimente”. Cristian Hostiuc a surprins esenţa întâmplărilor din acea săptămână, 13-19 octombrie 2008: cursul leu-euro a fost atacat, ROBOR-ul a luat-o razna, iar clienţii, dealerii şi cei care mizau pe creşterea cursului puneau presiune pe piaţa valutară. Şi totul din cauza unor visători care vedeau euro vânzându-se cu 5 lei pe piaţa valutară. Curs ce nici măcar astăzi, după zece ani, nu a fost atins.

Cristian Hostiuc face observaţii exacte, are documentare bună şi, în plus, a apelat la opiniile unor bancheri experimentaţi, care s-au aflat atunci în miezul evenimentelor. Voi exprima, totuşi, două opinii în contrasens cu directorul editorial al Ziarului Financiar, notând că m-am aflat şi eu, atunci, în miezul evenimentelor.

Prima opinie contrarie este legată de cuvântul absorbţie. Îl citez pe Cristian Hostiuc: „BNR, care dacă ar fi folosit rezerva valutară, s-ar fi împuşcat singură în cap, a decis să folosească absorbţia leilor din piaţă ca instrument de apărare, care ar fi redus din puterea de atac”. Or, un gând premeditat al BNR de a folosi pompele de absorbţie pentru a le lua băncilor leii, cum s-a speculat, nu a existat. Şi nu era niciun motiv să existe. Dovada? Când Banca Naţională, din 1997 până în 2007, a pus deliberat în funcţiune pompele de absorbţie, scopul fiind calmarea exploziei inflaţioniste în condiţiile în care surplusul de lei din sistemul bancar nu era absorbit în economia reală şi se ducea în preţuri, a făcut-o trăgând surplusul de lei în propriile depozite, cele obişnuite; sau prin emisiuni de certificate de depozit. Dar vremea asta era deja trecut în toamna lui 2008.

Istoria timpului ce avea să vină, după prăbuşirea băncii Lehman Brothers, a început să fie scrisă la BNR ceva mai devreme, în aprilie 2008. Aparent, nimic deosebit nu s-a întâmplat în primăvara acelui an. Banca Naţională organiza frecvent, uneori chiar săptămânal, colocvii pe diferite teme. Dezbateri deschise, cu participări ale unor ban¬cheri, cercetători, profesori, jurnalişti. Un astfel de colocviu avea loc şi atunci, în aprilie 2008. Tema a fost însă în aşa fel formulată încât să atragă atenţia că se întâmplă ceva deosebit: „Managementul lichidităţii din sistemul bancar”. Iar comunicarea Dorinei Antohi, în acea vreme director adjunct la Direcţia Politică Monetară, pe cât de tehnică, pe atât de explicită, era ilustrată cu diagrame ce rulau pe toate cele şapte ecrane din sala „Mitiţă Constantinescu”. N-a strigat nimeni: „Păzea, vine criza!”. .. Ce bancă centrală din lumea asta face aşa ceva? Şi, apoi, am fi avut nevoie de strigăte care să provoace panică? Cert este că, atunci, mai întâi guvernatorul BNR, care a vorbit în deschiderea colocviului, apoi Dorina Antohi, în comunicarea prezentată, au făcut o analiză aprofundată a schimbărilor care aveau să vină şi a specificului anului 2008. Concluzia era: „Luaţi aminte, reflectaţi şi acţionaţi!...“ Mulţi dintre trezorierii băncilor comerciale erau în sală. Ei au fost atenţionaţi public că, în politica mone¬tară, ne aflam în faţa unei schimbări profunde. Se trecea de la absorbţia de lichiditate la injecţiile de lichi¬ditate. Banca Naţională schimba macazul: promova o nouă po¬litică monetară, stimulând băncile să-şi asume un rol ac¬tiv şi să întoarcă privirile către economia reală, unde să-şi ca¬ute plasamente mai bune. Absorbţia, aşadar, devenea istorie.

A doua opinie, de asemenea în contrasens cu Cristian Hostiuc, pleacă tot de la cuvântul absorbţie. Îl citez: „Absorbţia leilor, care erau folosiţi în achiziţia de euro, a dus la creşterea dobânzilor la lei şi la explozia pieţei interbancare”. Repet: Banca Naţională nu a absorbit niciun leu. Şi nu a făcut niciun depozit. Şi-a apărat cursul, scoţând valute în piaţă. Câteva bănci, probabil trei, au vrut să adune valută înainte de a se fi scumpit, cum se zvonea, şi şi-au lichidat stocurile de lei. Apoi, când nimic din ce au visat nu s-a întâmplat, a început nebunia împrumuturilor de la alte bănci, care n-au căzut în capcană şi care, aşa cum se petrec lucrurile pe pieţele concurenţiale, i-au taxat pe visători. Şi, cu toate că dobânda lombard (pentru creditele de urgenţă de la BNR) era de numai 14,25 la sută, ROBOR-ul (dobânda medie la care băncile se împrumută între ele) urca în cer.

De ce băncile rămase fără lei nu au venit să se împrumute la BNR la rata dobânzii lombard? Motivele sunt trei: 1) nu au ştiut că pot s-o facă, ceea ce este inadmisibil; 2) le-a fost jenă, ceea ce de asemenea nu este admis; 3) n-au avut titluri de stat cu care să-şi garanteze împrumuturile de urgenţă. Unele bănci au încercat să treacă aceste costuri ale neglijenţei în contul clienţilor. Încă de atunci, guvernatorul BNR le-a avertizat că „au început să curgă reclamaţii de la clienţi privind introducerea de comisioane ce nu sunt prevăzute în contracte de creditare”. Şi a adăugat: „Vom sancţiona tentativa băncilor de a transfera pe umerii clienţilor nepriceperea lor”. Ceea ce s-a şi întâmplat. Adevărul este că „s-a jucat tare”, cum s-a exprimat atunci un analist al pieţei bancare, ceea ce a dus la pierderi mari. Ale băncilor „jucătoare”.

Administratorul blogului își rezervă opțiunea de a nu valida formulările ofensatoare, jignitoare sau denigratoare.


Adrian Vasilescu

Adrian Vasilescu

Consultant strategie, Compartimentul de proiecte strategice, Cancelaria BNR

Articole ale aceluiași autor

Disclaimer

OpiniiBNR.ro este o platformă - forum pe care specialiştii din Banca Națională a României dezbat principalele evoluții macroeconomice și financiare locale și internaționale. Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflectă poziția oficială a Băncii Naționale a României și nu implică sau angajează în niciun fel această instituție.
Politica de utilizare cookies

Căutare

Autori