Aceasta teza este reluata in ultimii ani. Insa, chiar daca se considera ca bancile comerciale creeaza "bani interni" prin creditare, trebuie remarcat ca aceasta se face in virtutea unui mandat.

Adica bancile comerciale multiplica "baza monetara" (high powered money) ; ele nu lucreaza cu o moneda proprie. Bancile folosesc capital propriu si depozite in acest scop.

Ca in Marea Britanie, de exemplu, creatia monetara a bancii centrale a ajuns sa reprezinte doar in jur de 3% din masa monetara nu schimba datele problemei si anume ca Banca Angliei poate limita, in ultima instanta, expansiunea creditului prin pretul banilor (prin rata de politica monetara si transmisia semnalului in pietele monetare/financiare).

A nu accepta aceasta cauzalitate este ca si cum am nega rolul preturilor in economie, in cresterea sau restrangerea activitatii economice; sau ar echivala cu ipoteza ca bancile comerciale ignora pretul banilor urmarit de banca centrala - mai departe, ca nu ar mai exista politica monetara.

Ca numerarul injectat de o banca centrala in sistemul bancar este la originea creatiei monetare se vede si din urmatorul fapt. Cand sistemul financiar a fost amenintat de prabusire, precum in criza de acum, bancile centrale din SUA si nu putine state membre ale UE au fost obligate sa injecteze lichiditati; nu bancile comerciale au fost cele care "s-au injectat" cu bani creati de ele.

Si mai este un aspect asupra caruia merita sa meditam: cand se naste o panica, oamenii isi retrag banii din banci, eventual ii plaseaza in "casete monetare". Banii pot fi transferati la banci percepute ca fiind mai sigure, dar la nivelul sistemului un "run" pe banci poate fi contracarat doar prin injectii de lichiditati de la o banca de emisiune.

Dar daca am renunta la cash?

Chiar daca s-ar renunta la numerar/cash, situatia nu este alta in esenta. Intrucat functiile banilor numerar ar fi preluate, este de presupus, de moneda electronica (sunt deja sugestii in acest sens pornind de la nevoia de a stavili iesirea banilor ca numerar din sistemul bancar).

Numerarul ar fi inlocuit, sa zicem, de unitati de putere de cumparare (PPU) care ar circula doar electronic. Capitalul propriu al bancilor si depozitele ar fi doar sub aceasta forma; rezervele la banca centrala ar fi tot sub forma de asemenea unitati.

Altfel spus, ar disparea din ecuatia creatiei de bani numerarul, fara ca relatia intre baza monetara si masa monetara sa se modifice. Bancile comerciale ar acorda imprumuturi in PPU, iar expansiunea creditului ar depinde de cererea gospodariilor si a firmelor in raport cu pretul banilor (ratele dobanzilor).

Sunt cateva observatii cheie de facut privind relatia intre banca centrala si bancile comerciale in conditiile moderne, cand sistemele bancare nu mai au la baza aur, echivalente metalice:

  • moneda in sistem este fiduciara, se bizuie pe incredere, pe garantia autoritatilor publice;
  • bancile nu pot furniza alta moneda decat cea sanctionata de banca centrala. In economiile unde circula si alte monede fiind cel mai adesea dolarizate sau euroizate, se pot acorda credite denominate in monede straine acceptate de catre banca centrala (in economia informala pot circula si alte monede) ;
  • bancile sunt licentiate de bancile centrale;
  • bancile comerciale se supun reglementarii si supravegherii exercitate de catre banca centrala.

Ca baza monetara da tonul in economie se observa si cand se produce dezintermediere financiara. Banii interni (cei creati de bancile comerciale prin credit multiplicator) pot disparea subit, in timp ce baza monetara nu este afectata daca nu are loc iesire de lichiditati ale non-rezidentilor.

Asa s-a intamplat in numeroase economii in anii crizei din acesti ani - a avut loc si in economia romaneasca unde creditul privat a scazut de la cca 40% din PIB in 2008 la sub 32% in 2014.

In timp ce stocul de "bani interni" se poate reduce prin dezintermediere, baza monetara nu descreste in mod automat - daca nu au loc iesiri de lichiditati din sistem. Drept este insa ca baza monetara poate fi prinsa in ceea ce Keynes a numit "capcana lichiditatii"; intr-o criza acuta preferinta pentru lichiditate creste enorm.

Acordarea de credite este de pus in relatie cu expansiunea operatiunilor financiare ale bancilor. Este de notat in contextul suprafinancializarii ca grosul veniturilor nete ale bancilor mari se datoreaza "tradingului", activitatilor de arbitraj, derivativelor. Pe fondul interconectarii tot mai mari, rezulta fragilitatea accentuata a sistemului bancar.

Testele pe care trebuie sa le treaca o banca centrala

Apar doua teste mari pe care o banca centrala le are de trecut in privinta stabilitatii financiare:

  1. mecanismul de transmisie a politicii monetare, prin control de agregate monetare, sau prin rata de politica monetara - ambele instrumente (unul cantitativ, celalalt de pret) incercand sa influenteze nivelul activitatii economice, dinamica preturilor in ansamblu (inflatia)
  2. ce se face cu banii, cu cei multiplicati (creati) de banci.

Transmisia monetara s-a bizuit in ultimele decenii pe regimul de tintire a inflatiei (IT), dupa ce s-a observat ca un control al agregatelor monetare este foarte aproximativ, in primul rand din cauza instabilitatii cererii de bani.

Dar criza financiara de acum a ilustrat minusuri importante ale regimului de IT: a ocultat riscuri sistemice, a echivalat stabilitatea preturilor cu stabilitatea financiara (neglijarea preturilor activelor financiare).

Al doilea test, care nu este numai al unei banci centrale fiind al sistemului financiar in ansamblu, al economiei, este ce se face cu banii: cand banii se duc prevalent spre speculatie, avem cicluri financiare adanc distorsionate, alternante frecvente tip avant si prabusire.

Un sistem financiar ce favorizeaza speculatia si indatorarea este destabilizator pentru economie si conduce in mod inevitabil la crize adanci - mai ales cand efectele de contagiune sunt intense.

Ultimele decenii au marit interconectarea intre entitati bancare/financiare prin amploarea instrumentelor derivate.

Problema pentru bancile centrale deci este duala:

    1. ce politica monetara sa faca (alaturi de masuri macroprudentiale - MPP)
    2. cum sa reglementeze sistemul financiar pentru atenuarea, prevenirea unor crize.

Acesta este contextul ce a generat discutii de reformare a reglementarii si supraveghererii, de reformare a sistemului bancar/financiar.

Administratorul blogului își rezervă opțiunea de a nu valida formulările ofensatoare, jignitoare sau denigratoare.


Daniel Dăianu

Daniel Dăianu

Membru al consiliului de administrație al BNR

Articole ale aceluiași autor

Disclaimer

OpiniiBNR.ro este o platformă - forum pe care specialiştii din Banca Națională a României dezbat principalele evoluții macroeconomice și financiare locale și internaționale. Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflectă poziția oficială a Băncii Naționale a României și nu implică sau angajează în niciun fel această instituție.

Căutare

Autori